„Ateneu“: sărbătoarea unei jumătăți de veac pentru literatură și cultură

Numărul 539-540, pe iulie-august 2014, al revistei „Ateneu”, cu George Bacovia, Grigore Tabacaru fondatori (1925), editată de Consiliul Județean Bacău și sub egida Uniunii Scriitorilor din România, este un număr care marchează o importantă sărbătoare: împlinirea unei jumătăți de veac a seriei noi a acestei deosebite publicații de cultură.

 

„La ceas aniversar”, cum se intitulează editorialul directoarei sale, Carmen Mihalache (de nu mă înșel nu doar prima doamnă redactor-șef, ci și primul director al „Ateneului”), revista publică detalii din copertele numărului de probă, primului număr, al numărului consacrat primelor trei decenii și două fotografii pe care sper să le găsim la dimensiuni de panou și în redacția de pe strada Caișilor, nr. 7, din Bacău. Este vorba de prima echipă redacțională, din 1964 – Cicerone Cernegura, Constantin Călin, Ioanid Romanescu, Ion Roșu, George Bălăiță, Radu Cârneci, George Genoiu, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin – și de cea actuală, a semicentenarului: Dan Perșa, Marius Manta, Carmen Mihalache, Ștefan Radu, Violeta Savu, Adrian Jicu. Probabil cu medii de vârstă apropiate, cele două echipe se deosebesc totuși ca alură, membrii celei dintâi stând „ca la fotograf”, sobri, în costum și cravată, în vreme ce componenții celei de-a doua au o ținută tinerească vestimentar și aerul unor prieteni surprinși la o peri-patetică. În această privință, este la mijloc și o marcă a epocii. Mai important mi se pare că amândouă, ca și cele de pe drumul care le leagă, au știut să dea personalitate revistei și, admirabil pentru echipa de acum supusă altui fel de presiuni, să și-o păstreze. Astfel că „Ateneu” a fost permanent în cei 50 de ani de viață nouă a Bacăului, dar de respirație, de interes, de nivel național. De fapt, toate fotografiile care reînvie momente din istoria revistei reproduse în acest număr „La ceas aniversar” sunt povești la fel de interesante ca și saluturile adresate echipei, publicației. Le voi completa cu una pe care am decupat-o din valoroasa carte a Marilenei Donea „Ateneu 40. Bibliografie 1964-2004” și care reunește chipurile redactorilor-șefi ai revistei de-a lungul celor 50 de ani, dat fiind faptul că ultimul „convocat” atunci răspunde „prezent” și astăzi. Așadar: Radu Cârneci, George Bălăiță, Dumitru Mitulescu, Petru Filioreanu, Constantin Călin, George Genoiu, Sergiu Adam și Carmen Mihalache. Primul dintre ei, Radu Cârneci, rememorează începuturile revistei într-un interviu acordat lui Constantin Călin în 1988, din care reținem: „…această revistă nu ni s-a făcut cadou de către nimeni, ci a fost într-adevăr încununarea unei lupte, a unei demonstrații că în regiunea Bacău exista la ora respectivă o puternică mișcare culturală, în primul rând literară, care se cerea fructificată”; „«Ateneul» a apărut la 23 august 1964, la aceeași dată cu «Ramuri», omagiind 20 de ani de la eliberarea patriei. «Ateneu» și «Ramuri» au fost publicațiile culturale regionale care au deschis drumul apariției în anii următori a unor noi reviste în țară. Da!” De asemenea, reținem că între scriitorii care semnau cu o anumită continuitate în perioada începuturilor, Radu Cârneci îi amintește și pe „sucevenii Platon Pardău și Marcel Mureșeanu”. Convorbirea cu Radu Cârneci nu este și singura prezență a lui Constantin Călin în acest număr special. Incursiunea inspirată și (previzibil) atentă în arhiva revistei se soldează cu savuroase citări (din condica de prezență, din rezoluțiile pe scrisori, pe manuscrise, din epistolele ce gravitau spre poșta redacției) și comentarii, precum și cu un încântător portret al lui Mihail Sabin. Și pentru că numele universitarului, criticului și istoricului literar Constantin Călin are o rezonanță aparte în Bucovina, vom observa cu admirație că în cei 50 de ani ai revistei „Ateneu” a semnat cu siguranță cele mai multe articole și că, în ipostaza de redactor și colaborator, este singurul care la sărbătoarea revistei poate spune că acești 50 de ani sunt și ai Domniei Sale. Și pentru că ne-am referit la longevitatea scrisului în paginile „Ateneului”, să reproducem acest fragment semnificativ din mesajul de felicitări adresat de la Cluj, unde „Ateneul palpită și prin mine, el [care] ca un zmeu zboară munții până aici!” de poetul Marcel Mureșeanu: „Cu excepția anului întâi, în toți ceilalți ani mi-am aflat numele în Ateneu și am parcurs axa Cârneci, George Bălăiță, Constantin Călin, Sergiu Adam, Carmen Mihalache, ceea ce nu e puțin”. Categoric! Deși la rându-ne suntem câțiva scriitori suceveni cu nu puțini ani de colaborări la „Ateneu”, Nicolae Cârlan și semnatara acestor rânduri fiind probabil cu frecvența cea mai mare, nu avem cum să egalăm acest veritabil record. Dintre ceilalți redactori-șefi ai „Ateneului” de-a lungul vremii, alături de Carmen Mihalache, Radu Cârneci și Constantin Călin, sunt prezenți în numărul aniversar și George Bălăiță – „Memoria mea este ca lumina și întunericul: cât scriu este lumină”, George Genoiu – „În atmosfera de la Ateneu s-a creat o grupare care a devenit mișcare literară de interes național…”- și, emoționant, Sergiu Adam: „…ceea ce știu este că revista Ateneu merge mai departe și oriunde voi fi mă voi bucura”. Dar iată, după Solomon Marcus, Eugen Simion, Nicolae Manolescu și C.D.Zeletin, și alte câteva nume pe care le alegem, de data aceasta pe criteriul zâmbetului prietenos către Suceava, și Bucovina, și „Crai nou”, din șirul semnatarilor de saluturi și frumoase urări: Dumitru Brăneanu, bucovineanul cel mai aproape de membrii suceveni ai Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, Valeria Manta Tăicuțu, Elena Ciobanu, Nicolae Turtureanu, Ovidiu Genaru, Calistrat Costin (care m-a învățat să-mi fac bucurii de Sărbători colaborând la almanahurile „Ateneului” de odinioară), Vasile Spiridon, Ștefan Munteanu, Ioan Prăjișteanu, Lucian Vasiliu, Ioan Dănilă. Să mai spunem că am citit cu sentimentul unor minunate și importante mărturisiri pe cele aparținând redactorilor de acum ai „Ateneului”: Carmen Mihalache – „Insieme”, Ștefan Radu – „O formă pe măsura fondului!”, Marius Manta – „De mână cu «Ateneul»”, Violeta Savu – „Totul se leagă de «Ateneu»!”, Dan Perșa – „Întâlniri cu revista «Ateneu»” și Adrian Jicu – „Dom’ Popescu, la «Ateneu»”. Și să recunoaștem că, după fragmentul parcurs în acest număr, abia așteptăm să citim cartea lui Victor Mitocaru, „O istorie vie a Ateneului”. Dar să încheiem lunga (cât o dată într-un secol) parcurgere a numărului semicentenarului cu mișcătoarea confesiune a romancierului Eugen Uricaru: „Am avut norocul să văd cum sub ochii mei se modela un fragment important de istorie culturală românească. N-a fost ușor, dar a fost minunat. Nădăjduiesc să nu se oprească și nu se va opri, datorită tenacității și dăruirii unor oameni cum sunt cei din echipa condusă de Carmen Mihalache, uluitor de coincidentă cu felul de a fi și de a construi al întemeietorilor. Nu le doresc decât să reziste la intemperiile sociale. Sunt buni și generoși, așa cum sunt oamenii de ispravă. Cu astfel de oameni a început Ateneu, cu astfel de oameni continuă. Sunt fericit că am fost la Ateneu!” * Prețuind fiecare apariție a revistei „Ateneu” și bucurându-mă de câte ori îmi regăsesc însemnările la rubrica „Meridiane” într-un fel tineresc, ce mă surprinde după deceniile care s-au adunat de scris, inclusiv în paginile sale, recunosc că, strălucind cald în calendarul inimii, abia aștept în fiecare toamnă Colocviile și Premiile „Ateneului”, întotdeauna cu întâlniri și participări memorabile. Cum mi se întâmplă acum, când sărbătoarea acestor valoroase Colocvii și Premii se va îngemăna cu sărbătoarea primei jumătăți de veac. Și când, de oriunde ne vom afla, realizatori, colaboratori, vom privi cu drag și cu mândrie solidară la coloana celor 540 de numere și cu sentimente nu ușor de definit, dar pozitive, luminoase, spre cele care vin, spre revista anului 2064 și spre autorii ei, spre „Ateneul” veacului întreg. Probabil că atunci, în numărul centenarului, și fotografia redacției de azi va apărea marcată de timp, ca azi a redacției din 1964. Dar asta contează? Asta va conta? Răspunsul se află, desigur, nu în ceea desparte, ci în ceea ce leagă revista, redactorii și cititorii ei. În talent, respect, culturalitate. La mulți ani, „Ateneu!”!