Am avut norocul să devin un apropiat al său și cum cred că cel mai bine poate vorbi despre sine autorul, îmi permit să redau câteva din versurile sale aflate în volumul intitulat „Surâsul înserării vinovate” volum apărut la Editura Quadrat Botoșani, 2011, care are și o dedicație oferită „Prietenului de o viață Ion Paranici” Cu respectul cuvenit față de autor am ales câteva distihuri. Gheorghe Solcan Viziune Ați văzut o pasăre rănită zburând spre Dumnezeu? Fulgerată de timp, ea era sufletul meu… Trecere Din trupu-mi cât, oare, a mai rămas? Un clopot de suflet descântă un ceas… În noi Până să ajungă în lumea de-apoi, Durerile mari rămân îngropate în noi!… Rugă Doamne, poți să-mi iei trupul și să-l pui pe jar, Dar, în genunchi, te rog, așează-mi sufletul în ceresc altar!… Hotărâre De la un vultur în zbor am aflat: Mai bine pleci singur, în loc să fii uitat!… Ce e iubirea? O bolnavă întrebare mă înspăimântă: Iubirea e o pedeapsă aspră sau o izbăvire sfântă?… Cine sunt? Într-o poiană de suflet, am poposit mereu, Fără să aflu răspuns: cine sunt eu?… Gând creștin Privesc înapoi, cu gând creștinesc, Și pe toți îi iert, chiar dacă nu-i iubesc!… Izbucnire Am izbucnit ca nestăpânit vulcan Cu potop de foc, pentru mine, dușman!… Zid Dacă o fereastră din suflet deschid, Mă izbesc de al singurătății zid!… Înlănțuit Chiar și singur, am rămas o stâncă, Înlănțuit de-o taină netălmăcită încă!… Drum în cer Din roua stelelor, îngenunchiat, m-am întors Și catapeteasma lunii am sărutat-o, sfios!… Remember M-am înmormântat, singur, în al meu trecut… Jăruind în amintiri, îl voi regăsi, oare, sau l-am pierdut?… Plâns Clopotul plânge, în bronz, cu nedeslușite șoapte… Pentru viață, chemare sau jale de moarte?… O altă întrebare Fără răspuns, mă tot întreb mereu: Pe unde rătăcește sufletul meu?… Ades Ades, mi-am fost chiar mie dușman, Izbucnind năvalnic, ca un vulcan!… Viață Doar scrâșnet și rânjet azi ne conduc, Trăind într-un timp bolnav și năuc!… Contrast Azi, nădejdea e văduvă uitată și săracă… În loc deslușit să vorbească, ea trebuie să tacă… Semn Un ochi de soare, șiret, o bucurie îmi face… Știu: e un semn de liniște și pace!… Veste Chiar prea târziu, îți dau iarăși de știre: Singurătatea se lecuiește numai prin Iubire!… O minune Doamne, te rog fă o minune: Iubirea să-mi fie toiag și să rămână cu mine!…
Profesorul, lingvistul, editorul, poetul sau, mai pe scurt, omul Ilie Dan și-ar fi serbat pe 11 septembrie 76 de ani, dar n-a fost să fie așa, pe 22 martie a plecat dintre noi să se întâlnească acolo, undeva, cu mulți dintre înaintași și contemporani pe care i-a studiat sau a fost prietenii săi și pe care i-a iubit din toată inima lui atât de năvalnică și bună.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!


























Comentarii