Frumusețea vieții creștine în Capadocia primului mileniu (1)

S-a afirmat, nu de puține ori, că, oricât de diferiți am fi, ne unește omenia și soarta noastră comună pe Pământ.

 

Aceste cuvinte sunt de o actualitate perfectă mai ales atunci când dorim să vorbim despre o călătorie într-o zonă istorică a cărei semnificație – fie ea istorică, culturală, religioasă – poate fi înțeleasă foarte bine văzând cu ochii și călcând cu picioarele trupului pe urmele unde au trecut în urmă cu multe veacuri Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa, S. Grigorie de Nazianz, Amfilohie de Iconium, oamenii locului cu alte cuvinte, a căror operă a contribuit fundamental la fixarea învățăturii creștine ortodoxe. Oameni ai acelui loc care a intrat în istorie sub denumirea Cezareea Capadociei, care în secolul al IV-lea a fost un adevărat bastion al Ortodoxiei. După o călătorie de aproximativ 14 ore și jumătate din Trapezunt spre Cezareea Capadociei – călătorie efectuată cu un autocar în care aproape nici nu știi când au trecut aceste ore –, am ajuns în această așezare istorică despre care știam doar din perioada în care, student fiind, am învățat că a fost populată încă din vremuri preistorice, amintind de ceea ce a fost cândva marele Imperiu hitit. După dispariția hitiților, pe aceste locuri ajung frigienii, renumiți crescători de cai. Ulterior această zonă trece sub dominația mezilor, care, la rândul lor, în secolul al VI-lea î. Hr. cad sub stăpânirea perșilor. Din această perioadă datează și etimologia numelui Capadocia, care în limba persană, Katpatuka, înseamnă „Ținutul cailor frumoși”. Din momentul în care te apropii de acest ținut, simți că ești atras irezistibil de unicitatea lui, fiind vestit mai ales pentru peisajul selenar, stâncos, cu roci sculptate de natură în cele mai ciudate forme, locuri în care au fost săpate de creștini biserici și chilii între sec. IV-XII, adevărate bijuterii de arhitectură și iconografie creștină. Capadocia a fost o puternică zonă creștină, dovadă fiind prima epistolă a Sf. Apostol Petru care se adresează „celor care trăiesc împrăștiați printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia și în Bitinia (1 Pt. 1, 1). Interzicerea icoanelor în perioada de tristă amintire – cunoscută în istorie ca „Perioada iconoclastă” – a dus la distrugerea a numeroase fresce, lăsând urme vizibile în bisericile rupestre. Odată cu sosirea arabilor, începând din secolul al VIII-lea, influența islamică începe să se facă simțită în această regiune, ceea ce a determinat ca un număr mare de creștini să aleagă să locuiască în locuințe rupestre, săpate în tuful vulcanic. În urma bătăliei de la Mantzikert, din 1071, turcii selgiucizi preiau controlul asupra Anatoliei, iar populația creștină începe să se reducă – să amintim că existau aici peste 400 de biserici, capele și schituri, iar multe locuințe rupestre devin spații de habitat pentru persoane de alte religii. Capadocia cuprinde mai multe orașe, dintre care amintim Aksaray (un important loc de popas pe vechiul „Drum al Mătăsii”), cunoscut în izvoarele bizantine sub numele Kolonea, Nevșehir – amintind de anticul oraș Nyssa, Göreme – pe locul vechiului oraș Korama, Avanos – pe locul vechiului oraș ce se numea Vanessa, Uchisar – la capătul de sus al Capadociei ș.a. Un prim popas vom face în Göreme, unde vom vizita un adevărat complex de biserici, mănăstiri, chilii rupestre, unele dintre ele bine păstrate situate una lângă alta. Peisajul uimește la tot pasul, de parcă natura s-a luat la întrecere cu ea însăși, pentru a vedea cât de ciudat poate eroda piatra formată prin erupția vulcanului Ercyes acum multe zeci de mii de ani. Formele de relief sunt bizare, colorate în galben, roșu, alb și roz. Formațiuni de piatră cu forme ciudate se ridică brusc din pământ la fiecare cotitură, uimind prin modul în care se prezintă astăzi. Conform tradiției și numelui locului – numele acestei localități înseamnă „nu ne puteți vedea aici” –, acum două milenii în urmă, creștinii au fugit din sud pentru a scăpa de persecuția romanilor, iar bisericile creștine de aici și din Urgup sunt printre cele mai vechi din lume. Pentru frumusețea și unicitatea frescelor ce datează din secolele VII-XII, acestea au fost incluse încă din 1985 în patrimoniul cultural mondial UNESCO. Trebuie să menționăm că acest complex ecleziastic, ce cuprinde 11 mănăstiri cu biserici rupestre, este primul obiectiv din Turcia înscris în această listă. Un lucru iarăși aparte este acela că majoritatea hotelurilor din Göreme au camerele amenajate în grote, de unde panorama este superbă. (Va urma)