O expoziție cum n-a mai fost. O expoziție marca Lucia Pușcașu

O expoziție cum n-a mai fost, nici măcar atât de deosebita întâlnire pe simezele sucevene a cavalerilor tapiseriei românești, și aceea realizată de Lucia Pușcașu, este expoziția Marilor Doamne ale genului, deschisă joi, 8 august 2014, la City Art Gallery Suceava.

 

Vestea ei ajunsese încă de marți la Fălticeni, adusă cu admirație colegială de pictorul Gabrel Baban, cam tot atât de repede la Rădăuți, de unde a venit Traian Postolache, și urcase în munți, la Iacobeni, la Tabăra Internațională Liviu Suhar, de unde au și coborât pentru vernisaj Marilena Murariu (cunoscuta pictoriță, grație căreia pictura românească și-a reluat drumurile la Balcic), Serge Vasilendiuc și Mariusz Drohomirecki, din Polonia, Costin Neamțu, ca să-i fie alături, ca întotdeauna, doamnei sale, dar și întotdeauna interesat de evenimentul artistic de calitate, Oana Ruxandra Hrișcă și Moro (Niculai Moroșan). Solidari cu truda Luciei Pușcașu și doritori să o salute pe Cela Neamțu, o prezență cunoscută și atât de iubită în zona noastră, dar, firește, să trăiască și vernisarea extraordinarei expoziției, cu tot ce înseamnă ea, lucrări, viziune, artiști, iubitori de artă, au fost și alți colegi de breaslă, Georgeta Gheorghiu, Viorica Ana Moruz, Pușa Pîslaru, Camelia Rusu Sadovei, și alți suceveni care prețuiesc evenimentul artistic și îi susțin pe artiști: monahia dr. Gabriela Platon, de la Mănăstirea Voroneț, Ileana și Ion Paranici, Marcela și Ion Nedelea, Oana și Alexandru Nedelea, Maria Olar, Rozalia Motrici și mulți alții, ale căror nume le vor completa cititorii ,,Crai nou” participanți. Într-un număr care îi face cinste, au fost la datorie reprezentanții presei sucevene, spre deosebire de autorități, care nu au fost interesate de un eveniment înscris și în programul Olimpiadei Internaționale de Astronomie și Astrofizică 2014. Evident cu emoția la înălțimea întâlnirii cu Doamnele Tapiseriei Românești, a urat tuturor bun venit Mircea Pietrariu, director al Shopping Center City Suceava, care, copleșit de felicitări, s-a apărat, susținând că personal nu are niciun merit în succesul expoziției. Precizarea i-a oferit în schimb Celei Neamțu prilejul să-i aducă aminte de convingerea cu care i-au încredințat comorile (și la propriu și la figurat), privind asigurarea desăvârșită a securității lor în acest Centru pe care îl conduce. După exclamațiile și murmurele admirative ale întâlnirilor și vizitării expoziției, s-a așternut liniștea audierii microconcertului susținut de Iulian Miron, elev într-a X-a la Colegiul de Artă ,,Ciprian Porumbescu” Suceava, clasa prof. Ciprian Baicu, inspirat ales, cu Suita No. 2 de Bach, adaptată la clarinet. Strălucind de bucurie interioară, reflecție și a strălucirii din ochii participanților, Lucia Pușcașu, președinta Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România, inițiatoarea și coordonatoarea proiectului ,,Clasic și modern – tehnici ale tapiseriei parietale”, și-a anunțat invitatele, începând cu cele două coloane ale tapiseriei românești, Cela Neamțu și Gabriela Cristu, continuând cu Elena Cerepennicova, Gabriela Drăghici, Claudia Viorica Mușat, nume mari ale genului, cu Eugenia Goraș și Marcela Larionescu, colege de Filială, și încheind cu ea însăși, nu numai curator al expoziției, ci și expozant. ,,Ar fi trebuit să fim nouă, dar cum Maria Mihalache Blendea avea lucrările cu care ar fi dorit să participe trimise la expoziții în străinătate, am rămas opt”, a spus Lucia Pușcașu, elogiindu-și profesoara și precizând că și Elena Cerepennicova, Gabriela Drăghici și Claudia Viorica Mușat i-au fost studente, că Maria Mihalache Blendea își leagă numele de chiar istoria tapiseriei românești, ca prima asistentă a celei care a adus-o, după 1950, ca disciplină în învățământul superior de artă – Maria Buescu. ,,Și eu am fost studenta Doamnei Blendea!”, a ridicat mâna școlărește, surâzând, Cela Neamțu. Mulțumind celor care au sprijinit expoziția – artistele care expun, familiile lor (i-am recunoscut în public pe pictorul Costin Neamțu, soțul Celei Neamțu, pe prof. Vasile Nichita, soțul Luciei Pușcașu, și pe mama Marcelei Larionescu), Consiliul Județean Suceava, Shopping City Suceava, RESTACO Suceava și Asociația Artă și Umanitate Suceava -, Lucia Pușcașu (profesoară la Colegiul de Artă Suceava), i-a antrenat întâi pe participanți într-o călătorie în istoria tapiseriei, observând că a fost inițial o artă destinată exclusiv peretelui, dar care a ajuns să rezide și în reliefuri, și în tridimensional, și în obiecte textile, artă cu vârfurile și decepțiile sale, legate, și unele, și altele, și de materialele utilizate, ocazie pentru artistă să sublinieze calitatea celor din expoziție: lână, mătase, bumbac. După care, așa cum a făcut-o și în invitație, a trecut la prezentarea artistelor, anunțând în Cela Neamțu o artistă cu un stil inconfundabil, ale cărei lucrări le recunoști dintr-o mie, artistă care ,,folosește simetria pentru a obține echilibrul compozițional. Arcade, coloane, ferestre, crânguri și păsări, acesta este registrul de forme uzitat de Cela Neamțu. Spațialitatea este caracteristica tapiseriilor sale pe care o obține prin gradații și progresii de închisuri și deschisuri. Este preocupată mereu de contrastul între lumină și întuneric și dintre bine și rău”. Cum Lucia Pușcașu s-a bucurat să-i anunțe cele mai importante premii, Premiul Academiei și Medalia de Aur a Salonului Artiștilor Francezi, drept cele mai valoroase premii deținute de un artist român de-a lungul istoriei, cu modestia care o caracterizează, Cela Neamțu a ținut să precizeze că în ceea ce privește distincția de la Paris a fost precedată de pictorii Nicolae Grigorescu și Eustațiu Stoenescu, Domniei Sale revenindu-i însă meritul ei, pentru prima dată în istoria manifestării și a distincției, pentru tapiserie. Cu Gabriela Cristu, ,,de la care toți avem de învățat”, care ,,își țese singură lucrările, cam opt ani durează una”, deopotrivă ,,excelentă graficiană și pictoriță”, publicul sucevean a avut sentimentul unei întâlniri neobișnuite: ,,Gabriela Cristu creează tapiserii din bumbac și lână, țesătura lor este dreaptă, artista fiind preocupată de necunoscut, metamorfoze, simboluri fantastice și de raporturile dintre benefic și malefic. Lucrări grele, și la propriu, și la figurat!” Alăturarea, în poziție centrală, a ,,Sanctuarului” Celei Neamțu cu ,,Uvedenrode” și ,,Mirajeria” Gabrielei Cristu spune privitorului esențialul despre afirmația Luciei Pușcașu legată de cele două coloane ale tapiseriei românești. Reținând ceea ce le distinge din prezentarea participantelor de la București – Lena Cerepennicova ne propune tapiserii în tehnica haute-lisse cu urzeală din bumbac și băteală din lână. Peste țesătura dreaptă introduce reliefuri, sfori, spații goale care dau o mare expresivitate compoziției”; Gabriela Drăghici compune lucrări pe care le transpune în tehnica haute-lisse, din bumbac, lână și mătase. Se apleacă către detaliul formelor și culorilor și ne atrage atenția asupra lumii care ne înconjoară și pe care nu mai avem timp să o observăm”; Claudia Viorica Mușat ne propune lucrări realizate din mătase, lână, fir de aur și gogoși de mătase. Este preocupată de multitudinea texturilor pe care le obține din țesătura dreaptă, rărituri în țesătură, reliefuri din gogoși de mătase”, ,,o tehnică foarte personală”. Fiind conferențiar la Universitatea Națională de Arte București, putem spune că viitorul tapiseriei românești se află pe mâini foarte bune!” -, Lucia Pușcașu s-a oprit și asupra colegelor sale: ,,Eugenia Goraș, pictor la bază, dar preocupată în ultima perioadă numai de tapiserie, preia elemente din natură și obține compoziții în tehnica haute-lisse, din lână și bumbac, sugestive, armonizate tonal și cromatic. Stilizează structuri naturale pentru a crea noi forme pline de semnificație”, iar ,,Marcela Larionescu creează tapiserii din bumbac și lână în care combină țesătura dreaptă cu reliefuri, spații în țesătură, scoici, textură obținută cu croșeta. Și prin tehnică, și prin gamele cromatice, sugerează marine și infinituri”. Și ca un profesor care înfruntă și subiectele mai dificile, Lucia Pușcașu și-a prezentat și propriul stil, și lucrările din expoziție, vorbind despre țesătura dreaptă, fără reliefuri, despre preocuparea pentru structurile compoziționale și pentru semnificația lor, despre combinarea petei decorative cu suprafețe mari picturale, folosind toate tipurile de contraste cromatice, și despre temele preferate, Poarta, Coloana, Verdurile naturii, însușirile personajelor. Invitate, la rându-le, să ia cuvântul, Cela Neamțu și-a reafirmat, convingerea ilustrată de propria creație, că tapiseriile sunt haine de perete, că tapiseria adevărată rămâne cea parietală, iar tehnica în stare să-i pună în valoare ce are mai aparte și mai de preț, frumusețea specială – haute-lisse. Spunând că știe că (mai ales în acest gen) nu este ușor de realizat o expoziție de grup, a felicitat-o pe Lucia Pușcașu că i-a ieșit ,,super” și ne-a îndemnat cu grația reginei și generozitatea artistei adevărate care este: ,,Bucurați-vă!”. Iar Gabriela Cristu s-a rezumat la o esențială, definitorie mărturisire despre sine altfel decât ceilalți în lumea artei: ,,tapiseria reprezintă pentru mine tot atât de bine pictura, ca și sculptura și desenul (…), importantă fiind ideea ce prinde viață, pe gherghef…“. În final, Lucia Pușcașu a oferit Doamnelor Tapiseriei minunate buchete de flori, gândite de artistă într-un colorit rafinat, care nu au fost concurate, între atâtea și atâtea altele, care de care mai frumoasă, decât de luminoasele flori ale soarelui aduse în dar artistelor de Ana, fetița artiștilor plastici Oana Ruxandra Hrișcă și Cristi Creangă. După care, radiind de mulțumire, ni s-a confesat: ,,Expoziția este și un dar pe care mi l-am făcut mie, la aniversarea zilei mele de naștere, ultima din luna august. Să mă țină Dumnezeu să vă mai fac și să-mi mai fac asemenea daruri!” În ce ne privește, dorindu-i la mulți ani și sănătate artistei care a realizat la Suceava mai multe expoziții de grup deosebite, caracterizate printr-o viziune personală și prin originalitatea concepției, expoziții marca Lucia Pușcașu, gândindu-ne și la mâinile bune pe care se află tapiseria românească la acest ceas și în viitorul apropiat, dar și la dorința de a o aborda – în scădere în rândul tinerilor artiști, și de la noi, și în lume, din cauza dificultății genului, care cere și talent, și răbdare, și inspirație, și timp, vom formula complet invitația de a vizita ,,Clasic și modern – tehnici ale tapiseriei parietale”, ca o ocazie unică, aceasta fiind o expoziție cum n-a mai fost și poate nici nu o să mai fie.