Despre necruțare

Nu toate lucrurile, faptele, isprăvile, mofturile cu rădăcini de dinainte de 1989 sunt demne de dispreț. Dintre oameni, însă, există o categorie profund contaminată de spiritul politrucului, incapabili să se schimbe, chiar dacă există suficiente modele astăzi opuse celui asumat cândva. Politrucul are convingeri ferme, ori/ori, pe care și le apără cu necruțare, nu este niciodată dispus la negociere, limbajul său este bine bătut în cuie, imuabil, fără replică. Totul este așa cum spune el. Poate că domnul la care mă voi referi în aceste rânduri nu s-o fi potrivind perfect schiței de portret de mai sus. L-am perceput însă ca aparținând acestei categorii de oameni către care nu există, în realitate, cale de dialog. Nici măcar de complezență.

 

Preluăm programele TV așa cum ne sunt ele furnizate. Publici ce ți s-a dat, nu-ți permiți să-i controlezi televiziunii respective programul. Iar dacă acesta are greșeli, preiei greșeala… Și o încasezi. Așa cum am încasat-o noi de la necruțătorul nostru critic, care ne reproșează că toate meciurile din ziua respectivă… au fost, după programul publicat, jucate de aceleași echipe: Uruguay și Anglia. Și cel de la începutul serii, și cel de la ora 22, și cel de la miezul nopții! Așa este, ne cerem scuze. Așa scria în program și nu am corectat greșeala. Numai că omul nostru vrea dezmințire. Îi facem vrerea și dezmințim, căci ne-a sunat a doua oară, cerându-ne socoteală vehement că n-am reparat public gafa. Criticul nostru n-a văzut însă programul nostru, publicat în două numere consecutive, în care avea toate datele pe care și le dorea. Nu. El vrea ca programul TV să fie corect. „Voi nu mai faceți corectură la ziarul vostru?”, se întreba el batjocoritor. Facem. Iar pentru el suntem în stare să negociem chiar rejucarea meciurilor, ca să reparăm greșeala. Și dacă ne spune și ce scoruri și-ar dori, rezolvăm și asta. Numai și numai pentru a nu-l mai supăra. Pentru greșeală, trecută cu vederea de mulți alți cititori, ne cerem, totuși, scuze.