„Scriptum” cu Pan Solcan 90

Primul număr (dublu) pe 2014 al elegantei reviste „Scriptum” se deschide cu urarea redacției, „La mulți ani! Sănătate și putere creatoare!” și cu articolul lui Alexandru Ovidiu Vintilă, „Melancolia alergătorului de cursă lungă. Pan Solcan scriitorul bucovinean la 90 de ani”.

 

Articolul dezvoltă pe șirul amintirilor lui Pan Solcan despre Botoșana copilăriei și al reîntoarcerilor acasă biografia sa de romancier și ziarist, pentru ca în partea finală să sublinieze confluirea, întrețeserea lui a trăi cu a scrie: „Scrisul a fost cel prin care Pan Solcan a rezistat indiferent de vremuri. O parte a scrierilor sale și-au tras seva din experiențele trăite în Suceava, alături de prieteni despre care mărturisea că i-au împărtășit temerile și deznădejdea. «Aici am trăit ani de istorie fabuloasă, de răscoliri până la rădăcină, cu spaime și rătăciri, o istorie care refuza să ne ia în considerare, pe mine și pe prietenii mei și care nu o dată ne-a adus până în pragul disperării. Am supraviețuit ca prin minune, și eu, și ei, iar timpul ce ar trebui povestit întunecă și acum, pe întinderi mari, viața ce s-ar fi cuvenit să fie a noastră și nu a fost», a mai zis cu câțiva ani în urmă scriitorul. («Crai nou», 2002). /Cei nouăzeci de ani de existență pe care îi împlinește anul acesta Pan Solcan confirmă spusele laureatului Premiului Nobel, Camilo José Cela, care a ajuns la concluzia că scriitorul are doar două alternative, scrisul și confirmarea în timp. Peste acestea se ridică adevărul fiecărui individ în parte, sortit să lupte cu societatea și cu sine însuși, cu lumea exterioară și cu melancolia care-l încearcă: «Legea scriitorului are doar două porunci: a scrie și a aștepta. Complicele scriitorului este timpul. Iar timpul este implacabilul coleopter care sapă până la nimicirea societății care-l încolțește pe scriitor. În afara adevărului fiecăruia, nimic nu are importanță» (Camilo José Cela). /În fine, dincolo de toate, cu această ocazie, îi urăm longevivului truditor într-ale cuvântului multă sănătate, fericire și La mulți ani!”. În continuare, cititorul (avizat, deoarece revista, publicația Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, este destinată cu precădere oamenilor bibliotecilor) este invitat să parcurgă noutăți la rubricile cunoscute semnate de Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, Lucica-Adriana Vasiluț (Biblioteca se prezintă), Paraschiva Abutnăriței, Grațiela Sănduleac (Eveniment), Alexandru-Ovidiu Vintilă, Isabel Vintilă (Sinteze), Pavel Țugui (Portret), Alexandru-Ovidiu Vintilă (Note de lector), Alis Niculică (Autori bucovineni și cărțile lor). Despre Oameni care au fost, scriu Constantin Hrehor („Emil Satco – ziditorul de cărți”) și Cornel Moraru („La lansarea unei cărți de Mircea Motrici”) și dedică rânduri in memoriam Paraschiva Abutnăriței, lui Gheorghe Grigorean, și Constantin Blănaru, Luciei Boroș. Ca de obicei, revista publică și poezie (Alexandru-Ovidiu Vintilă), și proză (Emil Simion). Reîntorcându-ne la rândurile lui Constantin Hrehor, nu rezistăm tentației unui citat, semnificativ și pentru darul lui Emil Satco de a aduna oamenii pentru cauza majoră a culturii în Bucovina, și pentru șansa unui urmaș pe măsură, dr. Alis Niculică, în care ne place să vedem un posibil autor al Istoriei Culturale a Bucovinei: „Biblioteca Bucovinei «I. G. Sbiera» îmi este de mulți ani cel mai ospitalier local care îmi însumă toate drumurile. Aici, în fața portretului Cărturarului, într-o odaie luminată de câteva zugrăveli ale lui Ion Grigore, au loc adevărate întâlniri cenacliere – dialoguri, discuții, informații, anecdote, ziceri piezișe: trec pragul literați de la Cernăuți, diverși autori din tot cuprinsul țării; se arată în ușă pălăria profesorală a istoricului cultural Nicolae Cârlan, fularul cavaleresc al universitarului Mihai Iacobescu, lentilele groase ale harnicului cercetător nonagenar Eugen Dimitriu; intră posac Ion Beldeanu; aduce o nouă monografie Mihai Camilar, despachetează o trilogie Nicolae Cojocaru; ia subsuoară un număr din «Scriptum» Carmen Veronica Steiciuc; răsfoiește îmbufnat un număr din «Bucovina literară» Ion Cozmei, parcurgând șirele unui pamflet de Ion Filipciuc; imperturbabil Ovidiu Vintilă surâde glacial…” Ilustrația, majoritar color, atrage nu doar prin noua sa condiție, ci și prin informațiile pe care le comunică, fiind vorba de imagini surprinse la manifestări literare organizate și găzduite de Bibliotecă. Foarte frumoase și coperta I, cu reproducerea unei lucrări de Ion Grigore, și coperta IV, cu aspecte de la expoziția de artă religioasă prezentată de Vera Romaniuc, de la Muzeul Obiceiurilor din Bucovina de la Gura Humorului, la Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni. Noul număr „Scriptum” este o nouă reușită.