Specialiștii acestei mari biblioteci apreciază că ziarul „Zori noi”, care are o existență cuprinsă între anul 1946 și 22 decembrie 1989, continuă precedentele cotidiene sucevene „Lupta poporului” (Câmpulung Moldovenesc) și „Făclia Sucevei” (Suceava), din 23 decembrie 1989 fiind la rândul său continuat de „Suceava” (două numere) și apoi de actualul „Crai nou”. Publicațiile apăreau, prima, până în iunie 1951; din iulie până la 19 decembrie – a doua; din 20 decembrie 1951 până în 22 decembrie 1989 – „Zori noi”; în 22 și 23 decembrie 1989 – „Suceava”; din 25 decembrie 1989, până astăzi – „Crai nou”. (Observați cât de prezent este sfârșitul lunii decembrie în istoria acestor periodice!). Al treilea redactor-șef al „Zorilor noi”, după Valerian Găină și Vasile Chiper, a fost Platon Pardău. El a venit în redacție la începutul deceniului șapte al secolului trecut și a rămas până aproape de sfârșitul acestuia, perioadă încheiată în funcția de redactor-șef. La 1 decembrie 1968 este înlocuit de Florin Bratu, nou redactor-șef al ziarului „Zori noi”. Platon Pardău fusese promovat la ziarul „Scânteia”, într-o funcție importantă în redacția oficiosului partidului comunist, conducând o vreme secția „viața de partid”. Evoluția lui pe această linie se oprește la acest nivel, funcțiile ulterioare fiind mai puțin „partinice”. Rămâne însă în conștiința urmașilor ca scriitor. Cea mai fertilă perioadă în această calitate a fost deceniul nouă, ce poate fi pus sub semnul afirmației „anul și romanul”. Pentru romanul „Tentația” (vol. 1 – 1983; vol. 2 – 1984) a primit în 1988 Premiul Academiei Române. Câtă vreme a fost redactor-șef al ziarului „Zori noi” a scris doar poezie, un mare număr de volume și în acest caz, în care, afirmă Alex. Ștefănescu, „folclorizează superficial și voios”; „numeroasele cărți de poezie pe care le-a publicat (…) sunt lipsite de valoare”. „Era un scriitor printre activiști, ceea ce îl flata, și un activist printre scriitori, ceea ce îl complexa”, conchide criticul. În ipostaza reținută de aparatul de fotografiat al lui Dumitru Vințilă, scriitorul oferă autografe după lansarea volumului de versuri „Vânătoare interzisă”. Este anul 1967, iar „întâmplarea” se consumă la Suceava, între viitoarele cititoare ale noului volum de versuri al redactorului-șef al ziarului „Zori noi” numărându-se și soțiile autorului fotografiei – Elena Vințilă și cea a fostului nostru coleg Emil Morea – de asemenea Elena.
Comentarii