„Paradoxal este că cei care au iubit Rădăuțiul l-au părăsit…”

Interviu cu IULIAN BĂNCESCU, fost lider PSD Rădăuți
 

Iulian Bancescu

– Ai fost implicat activ în viața politică a Rădăuțiului? Ce te-a determinat să te retragi? – Am fost implicat suficient de mult în politică ca să știu că vine vremea să faci un pas înapoi. Am plecat într-un moment în care partidul pe care îl conduceam la Rădăuți a ajuns la guvernare. M-am retras definitiv din politică, pentru că pentru mine aerul din politică nu mai era respirabil de ceva vreme. Eu am intrat în politică încercând să fac bine și am constatat că există un singur fel de bine în politică: cel personal. Am așteptat un moment prielnic și am ieșit făcând, după părerea mea, unul dintre cele mai bune lucruri de care am fost în stare vreodată. „Lumea era mai liniștită și parcă mai civilizată” – Cum era Rădăuțiul copilăriei tale? – A fost o vreme când eram mândru de Rădăuți, de faptul că era unul dintre cele mai frumoase și cochete orășele din țară. Aveam un orășel al copiilor în care practic am copilărit, lacul cu insulă fără restaurant, cu bănci și bărci cu care te puteai plimba, două cinematografe, mai puține statui și mai multe parcuri, pentru că la vremea aia nu se retrocedau parcuri și era mai simplu să faci un parc nou decât să distrugi unul. Se făcea mult sport, lumea era mai liniștită și parcă mai civilizată. Duminică se ieșea la promenadă… „Din păcate eu nu cred că Rădăuțiul de acum mai are vreo legătură cu ceea ce a fost acest oraș în trecut” – Cum vezi Rădăuțiul acum? – Am reflectat mult asupra evoluției și a locului pe care îl ocupă acest oraș acum pe lângă celelalte din județ. Cele mai radicale schimbări, așa numita modernizare a lui, a însemnat de fapt despărțirea definitivă de trecutul multicultural și transformarea într-un oraș industrial. Ceea ce mai găsim acum sunt rămășițe ale multiculturalismului, care era un adevărat brand al Rădăuțiului. Asta era după părerea mea marea avere și în același timp secretul frumuseții orașului, multiculturalitatea. Acesta este motivul pentru care Rădăuțiul nu va fi niciodată oraș turistic. De la un moment dat el a fost dezvoltat ca oraș industrial și așa a rămas, fie că ne place sau nu. Populația orașului a crescut mult, iar orașul s-a ruralizat deoarece populația nou-venită, provenită din împrejurimi, deși lucra în fabricile noi și moderne la vremea aceea, și-a păstrat obiceiurile, oferindu-mi posibilitatea în copilărie, de exemplu, să văd cum se taie și prepară porcul adus în căruță, printre blocuri. Rădăuțiul nu a avut puterea să schimbe nou-veniții în rădăuțeni și astfel încet, încet multicultura etnică a fost înlocuită cu o multicultură rurală. De aceea probabil, există o anume tensiune uneori între localnici și venetici și există sentimentul uneori că Rădăuțiului i-ar fi fost mai bine condus de un localnic născut în Rădăuți și nu de unul făcut rădăuțean. Ce e drept e că nu prea ai cum să iubești Rădăuțiul dacă nu ți-ai sărutat prima dragoste pe banca din parcul de la lac și dacă nu ai supraviețuit unei ierni în frigul și nămeții Rădăuțiului. Din păcate eu nu cred că Rădăuțiul de acum mai are vreo legătură cu ceea ce a fost acest oraș în trecut. I-a fost distrusă personalitatea, orașul a fost tranșat și vândut de oameni care nu l-au iubit. Paradoxal e că cei care l-au iubit l-au părăsit… „Am rămas fidel pasiunii pentru arta plastică” – Ce activități (pasiuni) ai în prezent? – Lucrez în continuare în domeniul telecomunicațiilor, din 2004 lucrez în Suceava, iar din decembrie m-am mutat definitiv, confirmând astfel paradoxul rădăuțean. Am rămas fidel pasiunii pentru arta plastică în calitate de admirator și sper să reușesc să văd măcar atât de mult frumos cât mi-am propus. „Să am parte de o viață frumos trăită” – Care este lucrul cel mai important pentru tine? – Aș fi tentat să spun că cel mai important ar fi să-l văd pe fiul meu realizat, dar îmi dau seama că asta așază o presiune mare pe umerii lui, de care probabil nu are nevoie, și de aceea cred că cel mai important lucru rămâne până la urmă, așa cum spunea maestrul Beligan, să am parte de o viață frumos trăită. – Cum te vezi peste 10 ani? – Printre copii, nepoți sau cine știe?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: