ratare

 

n-am aflat sensul primar al contemplării, transcrierea lui pe ecranul ambivalent, mișcător și fragil dintre noi. Pare fereastră și nu e, pare zid, dar consistența lui de atomi înnebuniți de gol și singurătate e consistență de ceață în zori, lasă-mă, strigam, lasă-mă să strivesc iar corola ta de minuni, să-ți aflu misterul, să-l luminez cu toată cruzimea verbului aflător, lasă-mă, Poezie, să te ucid, pentru ca piesa cea veche de pe ecran să-mi pară iar nouă, cu toate măștile, fardurile și izul ei tragic. Valeria Manta Tăicuțu

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: