Aceste rânduri au un dublu rost, acela de a arăta prestigiul de care se bucură în rândul literaților premiul festivalului sucevean “Mihai Eminescu”, acordat pentru exegeză eminesciană, deși la mare distanță ca valoare financiară de cel decernat la Botoșani pentru poezie (ceea ce nu scade meritul Consiliului Județean Suceava, care l-a finanțat, cel de la Botoșani bucurându-se în această privință de sprijin național). Al doilea, se află în generozitatea și perseveranța cu care, în cunoștință de cauză, Lucia Olaru Nenati a susținut focalizarea atenției asupra creației unicat a lui Mihai Cimpoi, “Mihai Eminescu. Dicționar enciclopedic”, Editura Gunivas, Chișinău, 2013, creație trecută cu vederea la apariția în prima sa formă anul trecut, de juriul de atunci. Spre lauda sa, juriul de acum a văzut-o și așa cum îi știm pe cei care l-au alcătuit – Adrian Dinu Rachieru (președinte), Theodor Codreanu, Vasile Spiridon, Mircea A. Diaconu și Sabina Fînaru -, bănuim că Adrian Dinu Rachieru și Theodor Codreanu au fost principalii ei susținători, convingători și prin atenta lectură/studiere a volumului lui Mihai Cimpoi și prin condiția lor de autori de scrieri despre Eminescu. De altminteri credem, și o avansăm conducerii Societății Scriitorilor Bucovineni ca pe o propunere de pus în dezbatere, în oportunitatea unui juriu pentru Premiul Eminescu sucevean alcătuit în exclusivitate de laureați ai acestui premiu. De asemenea, consider că Festivalul Literar “Mihai Eminescu” nu trebuie însoțit, în numele “legăturii Poetului cu folclorul”, de un lung spectacol de joc și voie bună (inclusiv cu recitări din /pentru Eminescu de către interpreți de muzică populară, departe de emoția și puritatea școlarilor care s-au încumetat la un asemenea demers), cum s-a întâmplat anul acesta la Călinești Cuparencu. Lăudabilă ca virtuozitate, prezența Școlii Populare de Arte putea să-și găsească o altă scenă pe care să sărbătorească Ziua Culturii Naționale, lărgind astfel și numele beneficiarilor de evenimente artistice. Oricum, cu și fără aceste rezerve, marele noroc al Festivalului rămâne, cum am afirmat-o și altă dată și cum o sugeram și la începutul acestor rânduri, momentul Putna, cu slujba și manifestarea de la Mănăstirea Putna. *** Cu mai multe oficialități, și, implicit cu mai multă presă, decât de obicei, Parastasul lui Eminescu, oficiat miercuri, 14 ianuarie 2014, în biserica Mănăstirii Putna, de un sobor de preoți ai sfântului locaș, în frunte cu starețul acesteia, arhim. Melchisedec Velnic, a avut ca întotdeauna sobrietate, eleganță, substanță și acel ceva, indefinibil, care te răscolește până la sentimentul pomenirii cuiva foarte drag, foarte apropiat. Vibrația ceremonialului religios a fost intensificată de cuvântul aparte al starețului (el însuși purtător, în lumea din care a plecat, al numelui Poetului) și de rostirea sa când cu privirile spre noi, când aplecate peste fila cărții, când ținând cartea la piept, deasupra inimii. Este vorba de “Eminescu. Viața” de Zoe Dumitrescu Bușulenga, editată de Fundația “Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”. Cuvântul arhim. Melchisedec a fost pătruns de amărăciunea încercată și de Eminescu (amărăciune care i-a grăbit sfârșitul) văzând că acei care ne conduc neamul și care trebuie să lucreze pentru înfăptuirea Binelui, Adevărului și Frumosului nu o fac. A fost evocată apoi participarea Poetului, în 1871, la sărbătoarea de la Putna, așa cum se limpezește prin fereastra cărții amintite, evocare pe de o parte însuflețită de convingerea vorbitorului că autoarea ne-a dat poate cea mai frumoasă dintre operele ei în Viața lui Eminescu, iar pe de alta de emoția ascultătorilor la gândul acelui de neuitat “Aveți grijă! Apărați-l pe Mihai!” Sprijinirea Fundației “Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta” pentru editarea în continuare, într-un format popular, ca să ajungă în cât mai multe școli, a Vieții lui Eminescu, așa cum a văzut lumina tiparului la Putna, cu “Eminescu. Între credință și cunoaștere”, capitolul final, ar constitui de asemenea o formă de a-l apăra. Și de a ne apăra. Înmânarea premiilor Festivalului, de către coordonatoarea acestuia, Carmen Veronica Steiciuc, la monumentul lui Eminescu, instalat în 1926 în incinta Mănăstirii grație Societății “Arboroasa” din Cernăuți, va rămâne, și de data aceasta, de neuitat în biografia celor doi laureați, acad. Mihai Cimpoi (Chișinău) – Marele Premiu “Eminescu”, și Adrian-Gelu Jicu (Bacău) – Premiul Special “Eminescu”. Cele două laudatio, prima, lui Mihai Cimpoi pentru Dicționarul Eminescu, rostită de Adrian Dinu Rachieru, iar a doua, lui Adrian-Gelu Jicu, pentru “Coordonate ale identității naționale în publicistica lui Mihai Eminescu. Context românesc și context european”, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, București, 2013, exprimată de Vasile Spiridon, le-au reliefat cu pertinență meritele. Deosebită s-a dovedit această ediție a Festivalului și prin darul ales al Mănăstirii, câte o casetă cu trei din cărțile lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga, tipărite de fundația menționată, înmânate lui Mihai Cimpoi și lui Adrian Jicu de arhim. Melchisedec Velnic. Mândria și emoția laureaților au sporit mișcător strălucirea momentului încălzit, în asprimea aerului de munte și al după-amiezii de iarnă, și de recitalul desăvârșit sub toate aspectele al elevilor de la școala din Putna, cu scriitorul Mircea Aanei director. Dacă personalitatea, omul Mihai Cimpoi i-a cucerit de multă vreme pe scriitorii, oamenii de cultură suceveni, universitar cu un discurs sobru, Adrian Jicu a făcut primul pas spre sufletul lor cu primii pași în stânga monumentului Eminescu, pentru ca nicio clipă să nu-i ascundă vederii imaginea. Apreciindu-i ideea și realizarea, muzicologul dr. Constanța Cristescu a evidențiat calitățile CD-ului consacrat Cântecelor lui Eminescu de Lucia Olaru Nenati și a propus multiplicarea lui, de către Centrul Cultural Bucovina, pentru ediția următoare a Festivalului. După care, nedescurajată de frigul care se înstăpânise, în semn de respect pentru sfântul locaș ai cărui oaspeți eram și de dragoste pentru Eminescu, Lucia Olaru a interpretat o compoziție proprie pe versurile Rugăciunii Poetului. Elogiind-o pe cea care a fost Maica Benedicta și acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, starețul Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec, ne-a deslușit axa luminoasă, puternică și în cețurile vremii de-acum, înscrisă aici de locul odihnei sale veșnice în cimitirul Mănăstirii, de mormântul lui Ștefan cel Mare din biserica Mănăstirii și de monumentul lui Eminescu din apropierea turnului Mănăstirii. De aceea, după închinarea la mormântul Domnului și Sfântului neamului nostru, după decernarea premiilor și recitalul de la monumentul Poetului tuturor românilor, pelerinajul la mormântul Maicii Benedicta a fost de la sine de înțeles. Așa că împreună cu protos. Dosoftei Dijmărescu și monahii Timotei Tiron și Victorin Lazia, cu lumânări în căușul palmelor înghețate, am ieșit pe creasta unei coline cu iarba măruntă înstelată de zăpadă, în stânga căreia creștea culmea săgeții și a numelui Voievodului, scânteind în poleiala lui ianuarie printre vii fuioare alburii iscate de respirația caldă a pământului. Și-am stat acolo până ceara a prins să plângă și sufletul să se bucure pentru că sărbătoarea lui Eminescu ne-a adus din nou la Putna.
Comentarii