Caricatura de VIOREL CORODESCU – COV
Îndată ce am demarat, acestora li s-au adăugat o respectabilă matroană, îndrumătoare de la distanță a unei nepricepute – probabil noră, că fiica ceva-ceva exemplu ar fi deprins, iar nepoatele nu se ocupă cu asemenea bagatele – în obținerea unei ciorbe („În frigider, mamă, pe raftul de jos.”) și înainte de proxima oprire un vlăjgan cu musculiță păroasă sub buză și blugii oarecum târâș („Salve, bă caracudă!”). Convinși că posedă drepturi totale la libera exprimare integral și fără limite de sonorizare talmeș-balmeș, tuspatru ne-au făcut călătoria cât se poate de agreabilă. «Vai, tu, arată super! Sigur, mamă, e jumulit și porționat gata. Și să adaugi că nici nevastă-sa nu e mai brează. Băi față, se ondula una pe-acolo prin bar ca barca pe valuri. Să le spui animalelor că cu mine nu le merge. Cam îndrăzneț, tu, însă n-am arătat că observ, să nu se intimideze, tu. Era numai reliefe, băi moacă băi. Să-i zici că îl înghit cu fulgi cu tot. Întâi îl scoți din plastic, mamă, pe urmă îl pui la fiert. Marfă, bă, dar eu eram cu ocupație, aveam presimțire de marafeți. Nu, tu, că era penumbră. Da, mamă, într-o oală. Și pe urmă îl scuip și îl arunc la câini. Întâi pui apa, mamă, și după aia puiul. M-am făcut că-i dau peste mânuță, tu, să nu creadă că-i merge din prima. Acolo bagi parale, băi mutră, nu e de glumă. Le toci mărunt, mamă, pe fund. Să nu facă pe jmecherul cu mine, că-l dau în gât. Pe fundul de lemn, mamă, vezi că este pe raft, jos, în stânga. S-a făcut el că se bosumflează, tu, însă ne-a pufnit râsul. Până la ziuă, bă gașcă, am rămas lefter. Că n-au ei atâtea bube în cap câți ca ei am fumat eu. Știu, mamă, că și cele rotunde sunt de lemn, dar subțirelu e făcăleț și grosul e sucitor de foi de plăcintă. Să-l mai informezi că este o jigodie patentă și un neam prost clasa-ntâi. Am avut o tresărire subită, tu, dar era zăpușeală, de-aia s-a descheiat. Da, mamă, fără morcov nu se poate. La un nasture de la cămașă, tu! La păcănele, bă tufă, dama era cu mototolul ei și făcea zâmbre, că ăla se matolise. Nu dă autobuzul ăsta în atâtea gropi câți dobitoci ca ei au dat chix, așa să-i transmiți. Morcovul e acela lung și portocaliu, mamă, acela alb este pătrunjel dacă are frunze verzi și păstârnac dacă nu. Ne revedem după masă, tu. Să nu își intersecteze cu mine fizionomia aia de vită încălțată, că i-o stâlcesc. Îl tai rotocoale, mamă, nu-l bagi întreg, că poate nu încape, ăștia de import sunt lungi și drepți, nu ca la ai noștri, mici și strâmbi. Îmi ieșeau și câte patru lămâi, bă gâgă, până mi s-a acrit și m-am mutat la stele. Tu cum crezi, tu: să mă duc cu rochiță, sau în colanți? La păcănele, mă, ce-ți veni cu lumea ailaltă? N-are nimica, mamă: dacă nu suporți ceapa, merge și fără. Și mai amintește-i că mi-e dator și o canistră de benzină, de la pana prostului ce este. Pui un capac, mamă, vezi să fie mai mare decât gura oalei, să nu cadă în fiertură. Știi tu care, tu: aia roza, transparenta de se vede prin ea. Când nu e să fie, bă gâlmă, uite că nu e! Sigur că da, mamă, oala trebuie pusă pe ochiul care arde. Zi-i clar că până aici le-a fost, că eu mă dau la prima. Nu, tu, nu mă rujez, că se ia. Bine, mamă, atunci bagă-l la loc în frigider, că vin eu și rezolv.» Unul dintre cei cu care ne-am înmulțit la componență și ne-am împuținat la spațiu s-a urcat de la stația de rigoare vorbind: „…am avut noroc, draga mea, am scăpat teafăr, erau în grevă și doctorii și asistentele, nici nu s-au uitat la mine…”. Pentru anul 2014 se aude că se prevede o creștere semnificativă a numărului utilizatorilor de telefoane mobile și o ușoară scădere a parcului de autobuze, atât pe motorină, cât și silențioase.
Comentarii