Răbojul omului

În bună colaborare cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, cu binecuvântarea chiriarhului nostru, arhiepiscopul ÎPS Pimen, am reușit în ultima vreme să construim pagina de joi – „Biserica din suflet” cu ajutorul unor parohi încântați până la urmă de posibilitatea de a propune lumii cititoare experiența lor din comunitatea pe care o slujesc. Luând ca „pretext” hramul bisericii parohiale, preoții scriu de fapt despre sfântul ocrotitor, despre istoria bisericii satului, despre preoții slujitori de-a lungul timpului în aceste locașuri, despre istorie și înnoiri, despre toate „mâinile drepte” care-i ajută în „gospodărirea” turmei care le-a fost încredințată.

 

Este de remarcat aici bucuria părintelui Mihai Liviu Marici de la Bălcăuți, când i-am propus tema, el și afirmând că „e o șansă pentru noi să se știe ce facem, ce am făcut”. Apoi, surpriza părintelui Cristian Brocea de la Prisaca Dornei, care, încântat de ecoul articolului său între enoriași, ne-a rugat să adunăm toate ziarele din ziua aceea rămase în redacție și să i le trimitem. Părintele Mircia Irina de la Vicovu de Sus a cerut de la bun început un supliment de ziare pentru credincioșii săi. Am ținut să semnalăm ce se întâmplă în ziar în joia „Bisericii…” pentru că încercăm să dăm astfel curs sugestiei unui bătrân preot de țară, plecat dintre noi cu părerea de rău că slujirea sa curată, binefăcătoare și onestă în comunitatea pe care a păstorit-o nu a fost niciodată – era vorba despre vremurile comuniste – trecută în vreo istorie a timpurilor. „Suntem apostoli, spunea el, dar răbojul Domnului este răbojul Domnului, iar cel al omului, al timpului prin care treci și lași urme, nu este drept să te ignore…”. Este și aceasta o cale prin care slujirea acestor vrednici aleși nu este ignorată.