Politica românească între matrafox și portofelul chinezesc

Nu ne-a mai fost dat să-i urmărim pe actorii noștri politici porniți în masă la treabă de la Summitul NATO desfășurat între 2 și 4 aprilie 2008 în capitala României. Înalții reprezentanți ai celor 49 țări s-au adunat atunci la Palatul Parlamentului, iar mult discutatul eveniment s-a desfășurat sub semnul curcubeului, un semn de mare încărcătură divină, s-a spus, care i s-a arătat lui George Bush tocmai în 23 noiembrie 2002 când își ținea discursul despre invitarea României în NATO.

 

De la curcubeu la matrafox Nici vorbă de curcubeu la summitul China – România desfășurat în aceste zile în aceeași locație, ci de întâlniri, tratative, înțelegeri, memorandumuri, scrisori de intenție, între Guvernele român și chinez. Din contra, evenimentul a fost prezentat de o parte a politicienilor ca fiind de importanță istorică, iar de altă parte, ca un eveniment politic obișnuit în care nu s-a stabilit mare lucru. Ba chiar unii comentatori și mai ales internauți au tăiat câte un 0 din coada numerelor 500.000 (bovine) și 3.000.000 (porcine, ovine) ca să-și justifice aserțiunile. Asta numai până s-au prins cititorii. Dacă nu s-a înălțat curcubeul deasupra Casei Poporului, în schimb s-a ițit cu un comunicat(?) pe Facebook Mirel Palada, care la Palatul Victoria e pe post de purtător de cuvânt. Atâta doar că unul dintre cuvinte, „matrafoxat”, ne-a băgat în ceață. Adică de ce tocmai matrafox și nu sinonimele sale trăscău, trotil, genocid, neutron, insecticid, șoricioaică, moartea durerii, binladen, adio mamă, rupe gât, sparge maț, bășică limbă, te-am zărit printre morminte…? Fiindcă toate denumesc o băutură devenită clasică în această parte a lumii pârnăiașilor noștri, rachiul de pufoaică, de taburet sau din cine mai știe ce. Ca de obicei, după războiul de vorbe nu se ascunde nimic bun pentru noi Explicația ar fi că, sociolog de meserie, purtătorul de vorbe știe că orice ar spune nu va fi reținut de auditoriu dacă nu are ceva deșucheat, bătător la ochi, or el avea nevoie de un verb-bombă și niciun alt termen argotic din lista de mai sus nu se preta mai bine ca „matrafox – a matrafoxa”. Ce legătură este între argou și summitul sino-român? Evident că niciuna. Din păcate, însă, Forumul economic China-Europa Centrală și de Est s-a desfășurat pe fondul atacurilor de duminica trecută între Traian Băsescu, cel ce îi schimbase identitatea prim-ministrului din Victor Ponta în Agamiță Dandanache, și Mirel Palada, cel ce afirmase că președintele era matrafoxat în timpul respectivei conferințe de presă. Între politică și portofel Tot din păcate, săgețile aruncate de cele două tabere una alteia au distras atenția publică de la fondul chestiunii, de la negocierile între cele două entități guvernamentale și de stat. Or respectivul summit a fost cel mai important forum economic la care a luat parte România de la revoluție încoace, nu atât prin dimensiunea participării, cât prin prisma posibilităților oferite țării noastre. Nu cumva ar fi fost cazul ca toți politicienii să vorbească în cunoștință de cauză și să se concentreze asupra căilor de dezvoltare a României? Ba bine că nu. Nu este singura altercație care nu-și avea locul și rostul, mai sunt și altele cărora nu le mai facem publicitate. Dar despre politicienii și jurnaliștii care i-au așteptat pe liderii chinezi să ne rezolve toate încurcăturile economice și să ne scoată mintenaș din criză și sărăcie tot trebuie amintit, măcar că până și Deutsche Welle cade în capcană și vorbește despre premierul chinez Li Keqiang venit în România „cu gânduri mari și cu portofelul larg deschis”. În loc de felicitări Luând ca bază comunicatele guvernelor chinez și român cu tot cu cele ale premierilor Li Keqiang și Victor Ponta, dimensiunea înțelegerilor depășește 5 miliarde de euro cu șanse de a atinge 8 miliarde. Dar „portofelul deschis” al Chinei nu vrea să însemne că, din dragoste și respect pentru români, se va apuca de pomeni. Aici e vorba de proiecte bine fundamentate, de legi economice și de multă, foarte multă muncă, iar banii vor trebui returnați până la ultimul cent. Cât despre punerea în operă a proiectelor mai vechi sau a celor născute în aceste zile, Guvernului Ponta îi revine o uriașă responsabilitate de achitarea căreia depind nu doar viitorul nostru, ci și soarta politică atât a USL, cât și a premierului.