În pragul iernii, o familie din Suceava a privit ieri cum casa pe care au construit-o și în care locuiesc de aproape 14 ani este demolată ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Au privit muți, de dincolo de gard, cum utilajul tocmit pentru executarea hotărârii, asemeni specialistului în torturi, le smulge întâi trandafirii din fața casei, trage apoi via, trage de balustrade, dărâmă stâlpi, apoi mușcă hulpav din pereți transformându-i în grămezi de moloz. Și nu este vorba de o casă mică și amărâtă, ci de o vilă falnică amplasată într-un cartier frumos de case de pe strada Ion Irimescu din Suceava, pe drumul spre Moara. Drama de ieri a fost de fapt epilogul unei lupte înverșunate prin toate instanțele de judecată, de la toate nivelurile, din Suceava și în alte localități din țară, între fostul locuitor al casei Vasile Huțuleac și chiar unchiul său tot Vasile, în vârstă de 76 de ani, conflict care durează de aproape 15 ani. Fără a intra în datele problemei descurcate cu greu până și de judecători, vila în cauză a fost construită pe un teren pe care și una și cealaltă parte declarau că îl dețin cu acte în regulă. Vasile Huțuleac a susținut tot timpul în instanță ideea că pământul îi revine prin moștenire de la mama lui și că unchiul său deține un titlu de proprietate fals, în timp ce bătrânul nega acest lucru și spunea că el are tot dreptul să intre în posesia terenului pe care a fost casa lui părintească (și a mamei lui Huțuleac). Dorința de a se face dreptate, ambiție, ură, lăcomie, răutate… nu se știe cât din aceste sentimente s-au amestecat în desfășurarea ostilităților în timp ce justiția, uneori prea strâns legată la ochi, a emis, acum câteva zile, la ultima instanță posibilă, o hotărâre definitivă și irevocabilă în favoarea unchiului. Vasile Huțuleac, soția și copilul său erau astfel obligați ca în 2-3 zile să scoată tot din casă, din beci și din pod și, deși afară adie deja crivățul, să se ducă… Dumnezeu știe unde. Înverșunarea bătrânului a fost atât de mare încât a grăbit procedura de demolare a casei și de eliberare a terenului în ultimele ore din an în care legea românească mai permite o astfel de acțiune, chiar dacă există titlu executoriu în acest sens. De la 1 decembrie normele legale au stabilit că e deja iarnă și ca atare încetează orice procedură de evacuare. Altfel spus, Vasile Huțuleac și familia sa ar fi putut locui în casă până la primăvară, dacă unchiul său ar fi vrut. Doar că acesta n-a vrut și, enervat, agitând bastonul cu care se deplasează, a declarat explicit: „Nu mă interesează. Niciun minut nu-l mai las. Mi-au ajuns 15 ani de procese prin toate colțurile țării. În loc să mă duc la băi, în stațiune, am umblat prin procese. Ajunge! Niciun minut nu-l mai las”. Cu lacrimi în ochi, Vasile Huțuleac mai spera ieri doar ca pronia cerească să întârzie demolarea casei. Pe 10 decembrie are termen la un alt proces care, spune el ar fi putut întoarce situația. Nu a fost să fie, în ciuda intervenției vecinilor, cărora nu le venea să creadă ce se întâmplă, a altor oameni care i-au sărit în ajutor ca să moaie inima bătrânului unchi. Fără rezultat însă. Au venit executorul judecătoresc, polițistul, jandarmul, iar buldozerul și-a făcut treaba rupând din ziduri și din sufletul omului care abia mai avea putere să vorbească. „Asta este justiția noastră. Să scoți afară din casă niște oameni, în prag de iarnă. În ultima zi… M-au întrebat dacă am unde să-mi adăpostesc copilul de 9 ani? Nu. Ei mă dărâmă. Unde să mă duc? Ce o să fac? Unde mă duc cu toate lucrurile noastre? M-au lăsat în drum, în voia sorții, un om care a muncit toată viața numai cu mâinile astea și n-a luat un leu de la nimeni”, murmura omul. Un vecin de peste drum, om cu soție și 6 copii, i-a oferit familiei Huțuleac găzduire într-o cameră. Acolo cei trei își vor trece iarna, având sub ochi locul unde a fost până ieri casa lor.
Comentarii