Deși s-a schimbat guvernul, programul a rămas în picioare, astfel că în 2009, noul guvern aprobă proiectul primăriei, care prevedea amenajarea pe Pârâul Alb a două pârtii de schi cu punct final pe trupul intravilan de pe Rarău aparținând primăriei, transportul fiind asigurat de o telegondolă TG8. Se adaugă o instalație de înzăpezit artificial, mașini de bătut zăpada și o instalație de iluminat nocturn. În peisajul pârtiilor de schi din România, cea de la Câmpulung se individualiza printr-un domeniu schiabil de 4,5 km, cu o diferență de nivel de 800 m, cu o pantă medie de 18,8 la sută, abordabilă de toate categoriile de schiori, cu un sezon mediu de schi de 5-6 luni pe an. În restul anului, transportul pe cablu de tip telegondolă facilitează enorm accesul pe masivul Rarău. În sfârșit, și traseul străbătut de schiori, și priveliștea de pe alpinul masivului unde poate ajunge cu telegondola și cel care nu schiază oferă satisfacții maxime pentru iubitorii de pitoresc. Investiția a fost lansată, așezându-se temeinic deja în patrimoniul orașului. Tronsonul I al pârtiei a fost defrișat, amenajat, drenat, înierbat, astfel că a crescut deja iarbă verde pe el. Dedesubturile i-au fost răscolite pentru instalarea conductelor și căblăraiei impuse de instalațiile aferente. Jos, la bază, terenul consacrat parcării este deja sfâșiat de canale săpate de apa pluvială. Iar marginile se prăbușesc din cauza nefinalizării susținerilor de mal și neasfaltării. Dar pârtia arată excelent. Iar alături de ea, urcă spre punctul de plecare al tronsonului I instalația de cablu Leitner, deja funcțională. Adică aptă să transporte până sus și retur schiori. Acum este păzită de oameni care îngheață de frig în cașcarabetele care, neavând curent electric (Primăria este datoare și la E.ON), rămân reci. Iar în noaptea dinaintea prezenței noastre în șantier termometrul coborâse sub zero grade. Pârtia este extrem de importantă pentru oraș Inginerul Daniel Coca, coordonatorul obiectivului din partea Primăriei, este ferm convins de importanța uriașă a pârtiei pentru municipiul Câmpulung Moldovenesc. „Priviți ce se întâmplă la Gura Humorului de când au pârtie! La Straja (nu cea bucovineană) se încasa în sezon din bilete cam un miliard pe zi. Și noi avem condiții mult mai bune decât ei.” În tot bazinul Câmpulungului se află deja construite numeroase pensiuni turistice, de la Izvoarele Sucevei, până la Vama. Toată lumea așteaptă darea în folosință a pârtiei, pentru că deverul de turiști va spori considerabil, ceea ce va duce la angajarea unui important contingent de forță de muncă în toată zona. Daniela Crăciunaș, managerul pensiunii „Dor de munte” din Sadova, crede că Bucovina oferă multe atracții, dar pentru „lumea sportivă”, tânără, schiul este un uriaș magnet. „Cine vine la schi vine pe o perioadă mai lungă, altfel vom continua să trăim ca până acum din sosirea turistului de sâmbătă. Dacă țara crede în afacerea mea, atunci ar trebui să termine ce a început – nu importă cine – la pârtia de schi. Căci noi investim, dar statul – care când e de luat știe să ia – este până la urmă dator să asigure mediul economic favorabil pentru agentul economic plătitor de dări. Am sperat enorm de mult de la pârtia asta”. Maria Mândrilă, unul dintre puținii funcționari rămași la Mobilextra, crede despre Câmpulung că „este deja un oraș mort. Pârtia asta înseamnă ceva esențial pentru el. Pe cine supără existența acestei pârtii?! Eu locuiesc pe Izvorul Alb și abia aștept ca zona să învie. Uitați-vă cum înflorește Humorul”. Alina Rațu, managerul „Eden”-ului, se gândește că a investit enorm în locuri de cazare, în așteptarea mulților turiști atrași de pârtie. „Avem confort de 4 stele, condiții remarcabile, dar investițiile sunt duse până pe la 60 la sută. Plătim peste 20.000 euro pe an taxe și impozite pe clădiri, iar speranțele de reușită sunt din ce în ce mai mici. Trebuie să se facă ceva, pentru că e păcat de ce s-a făcut până acum. Pentru Câmpulung este cumplit să accepți că iarna este doar un oraș de tranzit…”. Profesorul Ioan Ițco, personaj binecunoscut în turismul bucovinean, constată ridicolul în care se află un oraș cu mari tradiții turistice, dar care astăzi poartă presupusul titlu de stațiune turistică de interes național, când în realitate este, iarna, cum s-a spus cu îndreptățire, un oraș de tranzit pentru turiști. „Aici iarna era turism. În 1986, la «Serbările zăpezii» s-au vândut prin BTT peste 10.000 de bilete. Numărul celor fără a fost, de asemenea, foarte mare. Cifra este elocventă și, astăzi, dacă ar exista condiții, ea ar fi mult mai mare. Toată Moldova ar fi aici, pentru că, credeți sau nu, Câmpulungul se bucură de mare respect și renume și la Iași, și la Galați, și la Focșani, și la Bacău. Remarcabil însă este faptul că beneficiile ar fi pentru întregul bazin turistic câmpulungean, fapt excepțional pentru o zonă care se revendică, dar care este și apreciată ca atare, ca una turistică”. Primarul propune o soluție – Mai avem nevoie de aproape 27 de milioane de lei pentru ca tronsonul I să intre în funcțiune, spune primarul Mihăiță Negură. Din această sumă, 7,2 milioane lei reprezintă lucrările executate în 2013 și nedecontate, cum s-a făcut cu întreaga sumă cheltuită până acum, de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, sumă egală cu 44,4 milioane lei. Curtea de Conturi a trecut în sarcina noastră ca arierate cele 7,2 milioane lei datorii, situație care ne-a pus în extremă dificultate. Ni s-au blocat conturile la un moment dat, am reușit să le deblocăm, dar rămânem în continuare sub spectrul aceleiași amenințări. Cu toate demersurile noastre făcute la Guvern, la partid, situația pare să rămână astfel: ce-a plătit Guvernul până acum este bun plătit. Restul, ne privește – și datoriile, și banii pentru finalizarea tronsonului I și cei pentru eventuala atacare a celui de-al doilea. Ca să putem vorbi de finalizarea lucrărilor la tronsonul I trebuie să scăpăm întâi de datorii, căci amenințarea cu blocarea conturilor nu este o joacă, plus că trebuie să știm cum abordăm bugetul pe anul viitor. Dacă nu plătim datoriile și ni se blochează iarăși conturile, nu mai putem vorbi de semnare de contracte pentru noi proiecte, nu ne putem plăti utilitățile, salariile oamenilor etc. Iar noi ne-am propus pentru 2014 modernizarea clădirii primăriei, continuarea lucrărilor la trotuarele de pe DN 17, semaforizarea a două intersecții, reabilitarea rețelei de apă în zona Stadionului, asfaltarea de străzi secundare, piața agroalimentară, adăpostul pentru câini… De aceea am propus, după o discuție preliminară cu consilierii din comisia economică, să plătim datoria din exploatarea pădurii comunale. Dacă scoatem la licitație masa lemnoasă exploatată de pe cele 4.000 ha ale primăriei pe o perioadă de circa 3 ani, iar câștigătorul licitației plătește în avans lemnul (exploatându-l însă în regim silvic, de-a lungul celor 3 ani), putem aduna banii cu care să stingem datoria. Apoi, pentru finalizarea lucrărilor, am avea două soluții: găsirea unui partener privat care să investească sau constituirea unei societăți pe acțiuni, cu ai cărei bani să continuăm lucrările. Fonduri europene în domeniu nu se aprobă decât pentru pârtii noi sau pentru modernizarea celor vechi, noi neînscriind-ne în vreuna dintre aceste posibilități. Pentru prima variantă, dl Helvig, de la ministerul care a finanțat până acum lucrările, ne-a promis că ne face legătura cu câțiva posibili parteneri. A doua variantă este de studiat și cred că ar avea succes, căci mulți – și cetățeni ai orașului, dar mai ales oameni de afaceri din zonă – ar investi într-o asemenea lucrare excepțională pentru întreaga zonă. Este adevărat că o scurtă perioadă ne vor lipsi banii obținuți din exploatarea pădurii comunale. Ei erau investiți mai ales pentru cofinanțarea proiectelor europene. Dar Consiliul Județean, prin dl președinte Cătălin Nechifor, ne-a promis că ne va sprijini în găsirea acestor fonduri, când va fi nevoie de ele. Deja președintele a semnat recent cofinanțarea de Consiliul Județean cu 3,1 milioane lei a proiectului nostru pentru apă și canal finanțat de Banca de Dezvoltare a Comisiei Europene, în valoare de 3,6 milioane euro. Iată că deja am fost ajutați. Ar mai fi datoriile către Proiectul „Utilități și Mediu…”, de circa 800.000 lei/an – căci rata este plătită de Ministerul Finanțelor –, pe care le vom achita din taxe și impozite. Alte datorii nu avem. Eu zic deci că e păcat să avem investiți deja în pârtie 10 milioane de euro, bani pe care nu i-am pus noi, dar care ne rămân nouă, în timp ce noi am investit cam 100.000 euro, și să nu ne batem să găsim resurse, chiar dacă strângem cureaua, pentru finalizarea acestei investiții vitale pentru Câmpulung Moldovenesc. În sfârșit, îi asigur pe câmpulungenii care până acum au beneficiat de lemn de foc din pădurea noastră că vor avea acest beneficiu în continuare. Repet, pista este gata, instalația pe cablu este gata, mai rămâne amenajarea acumulării de apă și instalarea tunurilor de zăpadă și la Câmpulung pot veni românii să schieze. Iar noi să beneficiem de banii pe care sunt dispuși să-i lase în oraș și în zonă. Spun și eu ca ceilalți: priviți ce s-a întâmplat la Gura Humorului de când au pârtie. E prea frumos ca să nu fie adevărat și la noi!
Comentarii