Orizonturi neclare

La recenta întâlnire de la USV a comisiei ARACIS cu angajatori loco și din împrejurimi, din partea unor firme unde studenții fac practică s-a făcut vorbire și despre aceea că există (în proporții ce nu pot fi decise în câteva vorbe…) studenți foarte implicați (pregătiți, curioși, interesați etc.), dar și alții (…visători, buimaci, apatici etc.) care par a se întreba ei înșiși de ce sunt acolo unde-au ajuns (mai curând trimiși decât de bunăvoie). Cei de față s-au înțeles pe dată că aceasta (…din urmă) n-ar fi nicidecum o trăsătură aparte a unor studenți de la Suceava.

 

Dar chestiunea a căpătat contur ceva mai clar vorbindu-se și despre cât îi încântă ca atare o anume facultate pe unii studenți, din perspectiva faptului că e aproape clar că, în destule situații, ea pare a avea darul de a-i lumina mai întâi asupra a ce nu le place, iar apoi asupra a ce le place. Aceștia căutând abia apoi (prin masterate sau chiar o a doua facultate) să-și croiască potențial drum spre o meserie. Realitate pe care cei mai umblați au spus că au constatat-o și în alte țări; așadar, n-ar fi specifică doar relației dintre învățământul superior și piața muncii de la noi. Întrebarea care nu-și găsește răspuns imediat (nici la ei, nici la noi…) ar fi aceasta: Ce ar fi de făcut așa încât pe de-o parte tinerii să întrezărească un orizont limpede încă dinainte de a purcede la a urma studii superioare, iar pe de alta statul (acolo unde este vorba de studii plătite de stat) să nu irosească fonduri pe inși nehotărâți? Întrebare, pare-se, cu răspunsuri dificil de găsit. Căci dacă ele existau, erau deja aplicate, iar povestea era alta. Și la noi, și oriunde.