Cartea unică a unei vieți unice

Țin minte foarte bine impresia de cruzime, de piele jupuită pe viu pe care mi-a dat-o interviul cu traducătoarea, eseista și editoarea Micaela Ghițescu* al Eugeniei Vodă în cunoscuta sa emisiune TV, ,,Profesioniștii”.
 

Sunt tragedii, sunt răni care și după zeci de ani continuă să trăiască mocnit sau acut în memoria oamenilor, dar a le povesti nu înseamnă, poate, atât ușurarea despre care se pomenește, cât o retrăire a lor. Pe de altă parte, interviul acesta zguduitor nu a avut numai un impact sufletesc puternic asupra scriitoarei aduse față în față cu propria viață și asupra celor care au urmărit emisiunea. Editor de elită, Lidia Bodea, director general la Humanitas (pentru cititorii noștri suceveni, fiica poetului câmpulungean George Bodea), i-a detectat potențialitățile, a simțit în urzeala lui cartea mare care se putea scrie și a reușit în cele din urmă să o convingă pe Micaela Ghițescu să-și retrăiască infernul pe foaia de hârtie. Insistența sa, dar și acceptul Micaelei Ghițescu s-au întâmplat sub arcada convingerii că destinul său este reprezentativ pentru intelectualii români prinși sub talpa istoriei, fiind în același timp un document personal de mare valoare pentru ultima jumătate a secolului XX în țara noastră. Privitor la scrierea cărții, ,,Între uitare și memorie”, Humanitas, București, 2012, mai trebuie adăugat și conștiința unei datorii morale a autoarei, și a unui exemplu, în ipostaza sa de membru al echipei și apoi de redactor-șef al unei publicații deosebite în peisajul nostru editorial: ,,Puțini mai știu astăzi că, la ieșirea din închisorile comuniste, fiecare deținut trebuia să iscălească un angajament că nu va spune nimănui, niciodată, ce s-a întâmplat în închisoare. Memoria – revista gândirii arestate și-a propus să anuleze aceste angajamente, rușinoase în primul rând pentru cei care le impuneau, și să dezvăluie cu voce tare toate ororile săvârșite de comunism și de comuniști”. Fiecare viață este unică în felul său, dar deși împărțită cu alți intelectuali în ,,cenușa celor 50 de ani”, prin curajul și demnitatea cu care și-a trăit tragedia și prin excelența profesională atinsă, viața Micaelei Ghițescu este unică și prin faptul că e departe de a fi o viață oarecare. Tânără, capabilă, ocrotită de căldura familiei sale de intelectuali, Micaela Ghițescu își vede brusc întrerupte de temniță studenția, traiul la numai 21 de ani. Pentru corespondența cu fostul ei profesor francez din liceu este arestată în 1952 și ororilor închisorii li se adaugă în perioada detenției tragedia pierderii tatălui, chirurg celebru, omorât de durerea de a-și ști fetița încarcerată, și a singurului frate, Andrei, decedat în condiții suspecte într-un accident în munți. Deși după eliberare reușește să-și termine studiile, condiția de fost deținut politic o va urmări ca o fatalitate, interzicându-i absolventei de frunte a Universității din București munca la catedră sau, remarcabilei poliglote, angajarea ca traducător. Va supraviețui (nu subviețui!) grație propriei firi, de luptător neînfricat, și portughezei, limba însușită ca autodidact, pentru care în România acelei vremi nu existau cunoscători și cursuri, și pentru care va ajunge să scrie cea dintâi gramatică, dicționare, ghiduri de conversație, studii ș.a., din care va traduce cele mai multe din cele vreo sută de cărți care îi au numele așezat pe pagina de titlu sau pe copertă și pentru care, receptate ca instrumente și repere ale unei politici culturale concepute și promovate pe cont propriu, cu exemplară consecvență, a primit, între altele, medalia ,,Premiu de Traducere” a Societății de Limba Portugheză din Lisabona și a devenit ofițer al ordinelor braziliene ,,Rio Branco” și ,,Cruzeiro do Sul” și cavaler al Ordinului Național ,,Serviciul credincios”. Și de asemenea omagiul oamenilor de cultură, al unor ambasadori și președinți de state de pe două continente. Generoasă și dreaptă, Micaela Ghițescu a militat permanent pentru cunoașterea și recunoașterea crimelor și nedreptăților comise. Niciodată pentru răzbunare. Sunt fapte pentru care iertare nu există, dar unui om de o asemenea bunătate și înțelepciune, iată că viața îi oferă câteodată măcar momente de alinare: ,,Conversația s-a desfășurat lin și normal, am povestit diverse din țară, iar Regele asculta cu atenție, mi-am permis chiar să-i dau niște sfaturi pe care de asemenea le-a acceptat cu naturalețe. Pe atunci credeam cu tărie (oare și Majestatea Sa?) că totul mai este posibil. (…) După ce am plecat, m-am uitat la ceas: audiența durase 70 de minute. 70 de minute care șterseseră toată cenușa celor 50 de ani…” Sau: ,,Tot în 2011 l-am vizitat într-o mică localitate braziliană din Bahia pe alt prieten pasionat al României: Ático Vilas-Boas da Mota, românistul cel mai cunoscut în țara sa ori, cum l-a numit cineva, «cel mai român dintre brazilieni». A învățat limba română din pasiune, s-a ocupat de cultura și literatura noastră tot din pasiune, a scris cea mai cuprinzătoare «enciclopedie» (de peste 1000 de pagini) despre relațiile dintre România și Brazilia… (…) În casa lui, pur și simplu încărcată de cărți românești, există o sală pe care a botezat-o «Sala Nicolae Iorga – Iorgu Iordan». Iar la Fundația «Profesor Mota», pe care a înființat-o în localitatea Macaúbas în amintirea tatălui său, se poate vedea pe un perete portretul lui Eminescu. //Asemenea «întâlniri» de suflet, aproape necunoscute în România, contribuie nemăsurat la ridicarea prestigiului țării noastre pe acele tărâmuri îndepărtate, iar mie, rătăcită și rătăcitoare pe acele meleaguri, mi-au încălzit inima”. Cu un ecou prelung pe mapamond, la solicitarea unor edituri străine traduceri ale sale fiind deja în lucru, primită cu emoție de mereu alți și alți cititori, salutată de critica literară (Alex Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu ș.a.), ,,Între uitare și memorie” de Micaela Ghițescu impune totuși un tip de lectură deosebit, sugerat de mărturisirea autoarei înscrisă chiar pe copertă: ,,Ceea ce țineți acum în mâini este singura mea carte. Nu mai am timp. Aș vrea să nu-i dezamăgesc prea mult pe cei care au avut încredere în mine”. Implicarea afectivă și privirea lucidă, pentru om și pentru istorie, cu respect și admirație pentru puterea și demnitatea omului, cu revoltă pentru istoria care violent sau perfid încearcă să le anuleze, se potențează reciproc, susținând în esență o fină, dramatică și amară meditație despre soarta noastră sub vremi. Implicit o lecție, pe care Micaela Ghițescu o adresează, cu sunet profund, testamentar, tinerilor: ,,L-am avut mereu, pe scaunul de lângă mine, pe tânărul meu, eventual, cititor. Lui m-am adresat, chiar când nu am făcut-o explicit. Pe el am vrut să-l ating, dacă nu și să-l conving. El este cel care trebuie să știe. El, care are de partea lui tinerețea, viitorul, îmi doresc să găsească, între aceste două comori, un loc pentru memorie, pentru cunoașterea unui trecut pe care nu noi ni l-am ales. Cine uită nu merită, spunea Iorga. Făcând acest efort, tânărul meu, eventual, cititor, își va merita șansa”. Traducătoare legendară, cum o numea romancierul portughez Rui Zink, Micaela Ghițescu dedică pagini memorabile acestei profesii. Întrebată într-un interviu ce mesaj ar dori să transmită cititorilor, spune: ,,Când citesc o carte care «sună» atât de bine în românește, încât nici nu-și dau seama că a fost tradusă, să închine un gând și traducătorului lipsit de notorietate care s-a străduit să-și așeze piciorul exact peste urma lăsată pe nisip de talpa autorului, îngăduind cu bună știință ca propria sa urmă să fie măturată de valurile oceanului”. Scriind ,,Între uitare și memorie”, Micaela Ghițescu nu a vrut să-și schimbe condiția de traducător cu aceea a autorului, ci s-a încumetat să înfrunte talazurile timpului care vine cu amprenta propriei vieți pe granitul hârtiei. *Distinsă astăzi, la Botoșani, în cadrul ceremoniei premiilor eminesciene cu Medalia ,,Teiul de Aur” și Diploma în rang de Excelență

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: