Soluții

Constituția noastră s-a dovedit a fi vulnerabilă, astfel încât criticii președintelui Băsescu nu pregetă a-i înfiera capacitatea sa și a oamenilor de care s-a înconjurat de a interpreta legea fundamentală a țării cum le-a convenit. Privită din perspectiva morală, atitudinea președintelui pare una condamnabilă. Din perspectivă practică însă, nu poate fi pusă la zid încercarea de a forța textul constituțional până la limita maximă a acceptabilității din perspectivă juridică. Mai ales când Curtea Constituțională decide că interpretarea (considerată de critici forțată) textului este corectă.

 

Ne convine sau nu – iată că și situația tocmai pomenită impune această concluzie –, parlamentul trebuie să facă legi cât mai perfecte, greu sau imposibil de interpretat altfel decât îi este voința și pentru care își dă votul. Să ne amintim, de exemplu, de bătălia juridică pentru platoul continental al Mării Negre, în care au contat enorm inteligența și capacitatea de interpretare a textelor legale internaționale din domeniu. Aceeași capacitate de invenție, de găsire de soluții imposibile, specifică românului (despre care se spune că este neîntrecut în a găsi căile de a nu face ceea ce trebuie făcut), ar trebui să funcționeze și în accesarea fondurilor europene. Numai astfel am putea eluda condiții de accesare a acestor fonduri valabile pe termen scurt, precum regionalizarea, dar greu de evaluat din perspectiva consecințelor pe termen lung. Oricât ar ridiculiza unii această idee, este inacceptabil să cedăm fără luptă ceea ce generații anterioare au obținut cu sacrificii uriașe, inclusiv cu jertfa supremă! S-ar întoarce în mormânt aceia care au luptat pentru un ideal pe care noi, urmașii, îl luăm în derâdere acum. Și n-ar fi imposibil. Căci, dacă Europa ne dă bani în funcție de dimensiunea teritoriului și de mărimea populației, deci de constituirea unor entități administrative mai zdravene, iată că acestea se pot face și pot intra la finanțare, fără regionalizare. Soluția respectivă a constituit baza întemeierii zonei metropolitane Suceava și, mai nou, a zonei policentrice Suceava – Botoșani. Promotorul soluțiilor, primarul Sucevei Ion Lungu, nici măcar nu le-a inventat: le-a luat din textele Europei. Dacă ar face și alții acasă la ei ca Ion Lungu, nu și-ar mai bate capul politicienii de la București să facă regiuni. Adică să desfacă ceea ce e făcut deja, și nu ușor.