Un împărat prin Bucovina

La data de 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austriac, a fost ucis împreună cu soția, Sofia de Hohenberg, la Sarajevo, de naționalistul sârb bosniac Gavrilo Princip. Franz Ferdinand devenise moștenitorul unchiului său, împăratul Franz Josef al Austro-Ungariei, în 1889 (după sinuciderea arhiducelui Rudolf, unicul fiu al acestuia).

 

După asasinarea lui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului imperial a devenit arhiducele Karl Franz Josef (Carol I al Austriei), nepotul lui Franz Ferdinand, fiul arhiducelui Otto Franz și al prințesei Maria Josepha, pe numele său complet Karl I. Franz Joseph Ludwig Hubert Georg Otto Marie von Habsburg-Lothringen (17 august 1887 – 1 aprilie 1922), cel care avea să fie ultimul conducător al imperiului. Moartea arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei a transformat pentru totdeauna vechiul continent; în 1914, după asasinarea lui Franz Ferdinand, Austria, chiar dacă nu prea îl iubea, s-a simțit totuși datoare să îl răzbune. Așa a început Primul Război Mondial… La puțin timp de la începerea conflictului s-a demonstrat că lipsa unei legături feroviare directe între Transilvania și Bucovina constituia în acel moment o mare și gravă problemă pentru armata austro-ungară și pentru soarta războiului. Trupele ruse au ocupat în același an o mare parte din Galiția și au întrerupt legăturile dintre Bucovina și restul imperiului. Armatele austro-ungare rămase în acest colț de țară s-au confruntat imediat cu lipsurile generate de absența căilor de comunicații și asta putea însemna înfrângere. Era nevoie, deci, de o mutare foarte bună pentru a înclina balanța. Vizita arhiducelui Karl Franz Josef (moștenitorul tronului imperial și comandatul armatei) la Vatra Dornei și prin Bucovina (până pe linia frontului), petrecută în perioada 17-21 decembrie 1914, schimbă situația și dă un impuls favorabil demarării restului proiectelor aflate pe lista de așteptare. Acum se pun la punct ultimele detalii privind dezvoltarea legăturilor feroviare alternative cu restul imperiului și se aprobă planurile pentru începerea unei campanii militare care să elibereze teritoriul Bucovinei ocupat de ruși, care să refacă totodată și imaginea – destul de șifonată – a armatei austriece. Iată și o relatare a vizitei arhiducelui, după cum a fost prezentată în presa vremii: „Primirea principelui Karl, urmașul la tron al împăratului Franz Josef, de către românii din Bucovina a fost peste tot grandioasă și emoționantă. Arhiducele a ajuns pe data de 17 decembrie în jurul orelor 10,00 la Vatra Dornei, unde s-a întâlnit cu președintele Țării (Ducatului), contele (Graf) von Meran și șeful Jandarmeriei, maiorul Eduard Fischer și a ținut o scurtă cuvântare în fața a mai mulți cetățeni. După o scurtă oprire aici, a urmat călătoria directă spre Frontul de est, la avanposturile armatei austro-ungare, nu înainte de a trece în revistă diferitele companii, cât și grupele de voluntari. Principele a inspectat pozițiile artileriei, a salutat avanposturile, ofițerii și trupele aflate în luptă de mai multe luni de zile și a oferit personal militarilor solda cuvenită, i-a încurajat și lăudat pentru efortul lor. Urmașul la tron a fost întâmpinat pretutindeni cu entuziasm și multă căldură, câștigând prin atitudinea sa deschisă inimile locuitorilor – care l-au ovaționat. Alaiul imperial a trecut prin Rădăuți, unde principele a făcut un tur al orașului, a vizitat biserica greco-orientală, i-au fost prezentate autoritățile locale și a inspectat trupele în rezervă. În Rădăuți era zi de târg, populația fiind adunată acolo în număr mare cu această ocazie. Când acesta a trecut în automobilul său, populația l-a recunoscut. Arhiducele a fost întâmpinat de o mulțime felurită de popor, care aflase de vizita neașteptată a acestuia, l-a primit cu devoțiune, dansuri populare și ovații furtunoase. Țărăncile românce, în costumele lor populare, care tocmai pregăteau prânzul în gospodării, și-au lăsat baltă treburile și s-au îndreptat spre automobil. Țăranii și-au părăsit căruțele pline de marfă și și-au urmat femeile. Negustorii și-au lăsat și ei marfa, evreii și-au părăsit prăvăliile și s-au înghesuit lângă mașina înconjurată de oameni. Femeile au îngenunchiat în fața principelui. Bărbații și-au ridicat pălăriile și au strigat în română și ucraineană. Mii de urale s-au auzit în mai multe limbi și imediat după aceea s-a așternut liniștea și a fost intonat imnul țării. Automobilul nu s-a mai putut deplasa. Oamenii strigau și se împingeau să ajungă la urmașul la tron. Toți vroiau să-i atingă hainele. Urmașul la tron a fost atât de mișcat de primirea spontană încât i-au curs lacrimi pe obraz. A condus încet de-a lungul adunării, înconjurat din toate părțile de oamenii din piață și aplaudat de populația entuziastă. Pe drumul spre Câmpulung, Alteța Sa a fost întâmpinată și salutată în fiecare stație: în Hatna, Ilișiești, Cacica, Gura Humorului, Wama – de către reprezentanții Ducatului, primarii și locuitorii comunelor străbătute de aceasta, care l-au întâmpinat cu strigăte de bucurie. În Wama, minerii s-au organizat într-un marș pe o distanță de 30 de km pentru a putea saluta pe urmașul la tron. L-au întâmpinat în costumele lor de minerit și cu uneltele specifice. Românii și-au adus și copii pentru a putea savura entuziasmul. Scene asemănătoare au avut loc în toate localitățile românești prin care a trecut urmașul la tron. Automobilul a trebuit să oprească pretutindeni, urmașul la tron a salutat primarii. Chiar dacă Bucovina a suferit din cauza războiului, explozia lor de entuziasm era atât de mare încât românii au dovedit că sunt gata să se jertfească în continuare pentru monarhie și conducătorii lor. Urmașul la tron a răspuns tot în limba română și și-a exprimat bucuria de a fi primit atât de bine. Pe data de 18 decembrie – dimineața, alaiul a fost întâmpinat în Piața gării din Câmpulung de către autoritățile locale, reprezentanți ai corpului profesoral și regional, cât și de o numeroasă populație, într-un entuziasm general. Arhiducele s-a referit cu această ocazie la situația găsită pe Frontul de est, a vizitat mormintele celor căzuți în lupte, a discutat cu ofițerii și soldații într-un mod direct, fără ocolișuri. Seara – a fost organizată în Câmpulung sub luminile strălucitoare și steagurile fluturânde – o grandioasă festivitate. În centrul cultural român din Câmpulung fiecare casă era iluminată și erau arborate steaguri. Chiar și pe ulițele și în casele umile erau aprinse lumini strălucitoare și pe acoperișuri fluturau steaguri. Românii erau îmbrăcați în costumele lor multicolore; veniți din zone îndepărtate, din văile munților, așteptau pe un ger uscat, de peste 10 ore, să îl salute pe urmașul la tron. Principele a trecut seara prin mulțimea entuziastă, singur – fără însoțitorii săi. Populația a dat dovadă de o rară devoțiune. Ei au cântat imnul național «Mein Vaterland, mein Österreich» («Patria mea, Austria mea») în limba română. Principele nu a găsit cuvinte de mulțumire din pricina emoțiilor. După intonarea imnului și a mai multor cântece patriotice și după ce primarul Huțu l-a salutat prin intermediul unui discurs, Alteța Sa s-a adresat populației în limbile germană și română cu cuvinte deosebit de calde și amabile; au urmat apoi o serie de discuții cu primarii din comunele învecinate. Urmașul la tron a dat dovadă de interes deosebit pentru arta populară. Pentru el s-a pregătit o odaie țărănească în stil românesc. Seara, între orele 10 și 12 a admirat o colecție de obiecte populare la Școala profesională de prelucrare a lemnului din Câmpulung . Pe data de 19 decembrie dimineața, în Piața gării de lângă Primăria Vatra Dornei, arhiducele a fost primit de către primarul și viceprimarul orașului, alți reprezentați ai Consiliului Comunal și Circumscripției Judecătorești. Primarul orașului Vatra Dornei, Ștefan Forfotă, a ținut un discurs în care a fost reînnoit, în numele populației locale, jurământul de credință față de monarhie. Arhiducele a răspuns în limba germană și română și a scos în evidență în mod deosebit dorința menționată în Manifest(-ul către popoare al împăratului) pentru a găsi calea spre vindecarea rănilor și diminuarea pagubelor de război, mulțumind pentru manifestația patriotică de întâmpinare. Arhiducele a acordat o audiență la care au participat arhiepisco-pul ortodox dr. Vladimir Repta, vicarul general romano-catolic, autoritățile locale și cele din conducerea Ducatului, președinta Asociației femeilor din Crucea Roșie și reprezentați ai comunității evreiești. După vizitarea Spitalului de campanie, arhiducele a fost condus în aplauze la automobil, apoi a plecat însoțit de către președintele Țării (Ducatului), Contele Rudolf von Meran. Arhiducele a cucerit inimile populației Bucovinei datorită prezenței și demnității sale personale, care dădea speranță și datorită participării sale directe la soarta țării, greu încercată de război. Prezența sa a îmbărbătat inimile, a adus entuziasm și bucurie, așa încât Alteța Sa nu a evitat călătoria dificilă prin Bucovina și în zona de conflict, întâlnirile cu populația – ale cărei manifestări au fost spontane, întrucât călătoria nu a fost anunțată și întâlnirile nu au fost pregătite din timp. Rezultatul călătoriei este cea mai bună dovadă a atașamentului interior și credinței față de Maiestatea Sa, a populației din Bucovina, indiferent de naționalitate. Chiar dacă Bucovina a suferit din cauza războiului, explozia de entuziasm a dovedit că toți românii sunt gata să se jertfească în continuare pentru monarhie și conducătorii lor. Peste tot, urmașul la tron a răspuns în limba română și și-a exprimat bucuria de a fi fost primit atât de bine.” O simplă vizită, deci, a constituit un moment de cotitură în soarta războiului, un element de susținere și îmbărbătare a trupelor blocate în acest colț din Bucovina, de care posibil să fi depins și soarta războiului. Poate și acum, la 100 ani de atunci, în lupta grea cu viața de zi cu zi, bucovinenii ar avea nevoie de un imbold și de o mică susținere, mai mult decât declarativă. În loc de asta ei primesc „pâine și circ”: văd cum aleșii lor și conducătorii lor se bălăcăresc pe la televiziuni aservite, cum se fură ca la drumul mare din banul public, cum legea se împarte cu măsuri diferite. Cei pe care i-au votat și în care și-au pus speranțele le-au întors spatele și tot acolo au pus și promisiunile electorale. Poporul este transformat într-o masă amorfă care stă cu gura căscată în fața televizorului. Din afară ne sunt trimise atacuri bine regizate spre a ne fi distruse sănătatea (se încearcă distrugerea industriei farmaceutice proprii, a unui institut care producea vaccinuri ori se discreditează medicina naturistă), alimentația (se falimentează țăranii, micii producători, ferme, combinate prin povești exagerate de genul aviarei, cărnii de cal, de câine, hormoni, E-uri), cultura (sunt promovate nonvalorile și sunt susținuți menestrelii de partid; parcă văd și acum răspunsul – paralel cu situația – primit de la județ când am cerut ajutor la tipărirea unei cărți despre Bucovina) și resursele (sunt date pe nimic pământul arabil, apele, pădurile, zăcămintele chiar și aerul). Cei 588 parlamentari vor fi poate mâine, poimâine în număr de 666 și se vor trezi din somn numai la trâmbița partidului sau a Judecății, cea care-l anunță pe Împăratul Dreptății. Totuși, nu este prea târziu să instaurăm meritocrația și pedepse drastice pentru infracțiuni grave, comise în timpul exercitării unei funcții publice. Părerea mea! Doar trăim timpuri grele și suntem într-un război perpetuu cu criza, corupția, securiștii, comuniștii, trădătorii de neam și țară, nu-i așa?… PAUL BRAȘCANU