Ziua Școlii – 25

Galeria patriarhilor tăcuți din matricea acestei ctitorii ne obligă într-un nou popas la râul Timp. Procesul este repetitiv, propunând de pe verticala posturii didactice „înc-o dată, iar și iară” accentuarea identității naționale și locale.

 

Acel spiritus loci de care vorbea academicianul Constantin Ciopraga, conturat cu note de și din lăuntru privitoare la personalitatea și identitatea școlii, dintotdeauna într-o superbă reașezare. Un spectacol pedagogic de mare frumusețe, încurajând creator potențialul uman în devenire. Exerciții de valorizare a elementelor de complementaritate în context post-modern. Cum? Prin ce servicii educaționale? Care este modus operandi? Dar butonul magic? Cartea de identitate „Nicu Gane” a instituției este principalul catalizator. Toți suntem multiplicatori de mesaj. Rememorezi, acționezi și adaugi. Comunicăm și gândim interconectându-ne. Asigurăm sevicii de mentenanță. Ne bucurăm de feedback. Conștientizăm că amor intellectualis ne unește în marea familie prin dimensiunea sustenabilității. Exerciții de luciditate. Suntem alții, mereu alții, de fapt aceiași. La capătul dimensiunii dinspre noi, croiala profund omenească a unui repetabil protocol calendaristic. Ziua Școlii. Zi deschisă soarelui. Cei ce fac parte din povestea mea fie că sunt trecuți în altă dimensiune, fie că sunt prezenți prin lumina caldă a gândului. Pentru elevii de atunci, maturii de acum, actanții și martorii sentimentali, a fost adaugă acum prezent prin elevii de azi ce continuă acea „poveste, poveste, înainte mult mai este”. Deci, Ziua Școlii acum 25 de ani. Efervescență, plină tinerețe entuziastă și creatoare. În dubla calitate de inițiator și coautor, ne-am adresat inspectorului general, fostul director al școlii, pentru aprobare. Primii pași, 1987. Preliminarii. Pregătiri pentru 1 februarie, ziua de naștere a patronului spiritual. 150 de ani. În plină iarnă, 1 februarie 1988, ediția I. Am avut oaspeți de seamă, oameni dragi sufletului nostru. Magistrul nostru, profesor universitar doctor docent, academicianul Constantin Ciopraga, și Artistul Poporului, sculptorul Ion Irimescu, foști elevi ai liceului în perioada interbelică, au consemnat în Cartea de Onoare a școlii: „Ideea de a veni la Fălticeni cu prilejul comemorării lui Nicu Gane «patronul spiritual al liceului» și-a aliat, de la început, emoția… Îmi sunt scumpe întâlnirile în climatul de aici… Salut în mod deosebit instituirea Zilei Liceului, fericit început de viitoare tradiție…” Sesiunea de referate a cadrelor didactice și activitatea febrilă a cenaclului literar „Nicolae Labiș” au adăugat la nume un renume. Ediția a II-a a Zilei Școlii, 1 februarie 1989, a fost dedicată poetului național Mihai Eminescu “un secol de la intrarea în neființă și în eternitate“ pentru că: „Numai Poetul… trece peste nemărginirea timpului…” Revista noastră, număr festiv, în manuscris. Câte ore, câte după-amiezi și nopți până târziu în atelierul de lucru al bibliotecii! Profesoara Mihaela Dascălu a trudit întorcându-ne în altă epocă prin eleganța caligrafiei. Elevii au ilustrat revista. Până și articolele oaspeților de onoare s-au folosit în manuscris. Ținuta grafică a revistei unicat a fost de zile mari. Foarte frumos. Emoționant. Excepțional. Revistă tezaur căreia timpul nu i-a scăzut valoarea de document notabil. Următoarele două ediții s-au ținut tot în zi de început de Făurar. Apoi, cu regularitate, manifestările s-au permutat în luna mai pentru a fi mai ușor invitaților să ne onoreze cu prezența la sărbătorire. Ziua Școlii sau Zilele Școlii au devenit Ziua Liceului sau Ziua Colegiului, păstrând aceeași încărcătură intelectuală și emoțională. Ele au avut în tematică mari personalități din patrimoniul cultural local E. Lovinescu, M. Sadoveanu, Artur Gorovei și „Șezătoarea”, A.G. Stino, V.G. Popa, absolvenți de notorietate formați în același pattern, afirmați pe plan național sau internațional. Am fost onorați să-l sărbătorim pe Constantin Ciopraga la vârsta de 85 și, respectiv, 90 de ani ai rodniciei spiritale: „Am intrat“ a câta oară? “în aula liceului, unde, spre surprinderea mea, Zilele școlii s-au transformat într-o evocare caldă, emoționantă, a unui om. Iar acel om “s-a întâmplat să fiu tocmai eu” (Constantin Ciopraga, 17 mai 1996). Iar în 2006 Ad Magistrum “Laudatio“ și Gânduri de Florar (Nicolae Sturzu). Fiecare Zi cu încărcătura ei spirituală și cu o unitate în diversitate. Fără șabloane, abordând domenii variate cu naturalețe, cu primatul spiritului colegial de echipă, cu demersul centrat pe elevi, precum și cu abordarea multidisciplinară pe platforma cetățenească fălticeneană. Pelicula din 1998, Vârstele liceului, este o sinteză a urcușului în timp. O călătorie fugară, cu rezonanțe afective prin tinerețea unei zile pe care o dorim perpetuă și veșnic tânără. Poate, în timp, Ziua se va sărbători pe 6 decembrie, ziua Sfântului ierarh Nicolae, ca în perioada interbelică. Simbolistica ei va rămâne aceeași. Cartea de identitate a Colegiului sporește prin democrația participativă purtând garanția și blazonul nobleței celor 143 de ani.