„Basme în patru zări”

Zilele acestea, la începutul anului 2013, a apărut de sub tipar, în regie proprie și în condiții grafice de excepție, o carte masivă, cu titlul de mai sus, de circa 400 de pagini, însumând 67 de basme, povești și legende populare preluate de la 37 de popoare ale lumii.

 

Jumătate din ele sunt traduse în limba română, cealaltă jumătate este prelucrată într-o limbă românească adecvată evoluției limbii române de azi. Autorul cărții este doamna Olga Andrici, cunoscută cititorilor noștri prin cărțile anterioare: „Roxolana” și „Domnița Ruxandra și Timuș”. Basmele ne-au legănat în copilărie și ne-au creat posibilitatea să ne imaginăm o lume de eroi, buni sau răi, dar în care binele învinge întotdeauna răul. Basmele ne-au format caracterul: curajul, dreptatea, iubirea, omenescul etc. Nu există om care în copilărie să nu fi ascultat basme. Fiecare popor are basmele, poveștile și legendele lui, în funcție de specificul său sufletesc. Totuși, parcă popoarele slave, iar românii, sub influența lor, ca vecini, au creat primele și cele mai multe basme. Chiar termenul basm provine de la vechea slavă basn care înseamnă născocire sau scornire. Popoarele slave și, alături și sub influența lor și românii, au născocit, au creat un număr impresionant de basme cu diferite subiecte, teme, motive. Existența acestor basme dovedește bogăția spiritualității. Reiese că basmele și poveștile trebuie să trăiască, să viețuiască în orice casă, familie, mai ales unde sunt copii. Iată de ce apariția acestei cărți de basme este foarte necesară. Cartea conține câteva basme românești: „Floarea soarelui”, „Fata din dafin” și legenda „Drumul Robilor”, cât și câteva basme, dintre cele mai valoroase, din spiritualitatea multor altor popoare. La alcătuirea prezentei antologii – cartea poate fi considerată și o antologie a basmelor lumii – autoarea a depus eforturi mari, în trei direcții. Prima dată, în selectarea lor. A doua oară – etapa cea mai grea – în traducerea lor în limba română, într-o formă artistică a limbii române, cu explicarea la subsol a unor cuvinte necunoscute. În traducere a fost ajutată de faptul că autoarea stăpânește foarte bine româna, ucraineana, rusa, engleza, franceza și spaniola, având certificatul de traducător autorizat pentru ultimele cinci limbi. În afară de această înlesnire, autoarea are deja acumulată o vastă experiență în arta traducerii, efectuând anterior multe alte traduceri beletristice și științifice. A treia direcție/etapă a urmat prelucrarea sau finisarea limbii române la multe alte basme, fie românești sau străine, care au apărut în edițiile românești mai vechi, în jurul anului 1900. Limba în care au fost tipărite trebuia corectată, corelată cu limba română evoluată de astăzi. Deci era mai grea activitatea de corectare sau finisare decât cea de traducere. Cele 67 de basme au fost așezate în carte concentric și spiralat. Cartea începe cu basme românești și se termină tot cu un basm românesc. Forma spiralată a așezării basmelor este următoarea: estul Europei (basme ucrainene, rusești,) sudul (bulgărești, ungurești etc.), spre nord (poloneze, lituaniene, suedeze, norvegiene, irlandeze), vest (franceze, spaniole etc.), din afara Europei (turcești, israeliene, arabe etc.), apoi se trece în Asia (indiene, chineze, japoneze etc.) și la urmă africane și americane. Pentru fiecare basm sau poveste s-au folosit viniete care sugerează conținutul, iar prezența numeroasă a acestora întărește plăcerea lecturii și ajută la o mai bună înțelegere. Cartea începe cu o scurtă și sugestivă prefață și se încheie cu o postfață remarcabilă semnată de profesoara de limba engleză Florina Mateiaș. Coperțile sunt foarte elocvente. Vom comenta coperta a IV-a (coperta I este reprodusă): în prim-plan este portretul autoarei stând la masă, cu fața la cititori, având pe masă două cărți masive: una deschisă și alta închisă. Cea deschisă reprezintă manuscrisul cărții cu povești, cea închisă, cartea deja tipărită. Autoarea ține mâna pe cea închisă, simbolizând bucuria muncii finalizate. Îi radiază fața de bucurie că opera sa – cartea cu povești – „ascunde” între coperți „bijuterii”. Cartea închisă pare o cutie cu bijuterii. Și, într-adevăr, basmele, poveștile și legendele sunt „bijuteriile” unui popor. În planul doi este desenat un geam deschis prin care fâlfâie perdelele. Lumina și adierea vântului de afară primenesc atmosfera și viața oamenilor din casă. Lumina și adierea vântului semnifică basmele și poveștile care primenesc, schimbă în bine, întrețin viața oamenilor. Însăși autoarea strecoară sub această ilustrație trei fraze care definesc judecăți clare privitoare la ce este basmul și ce rol joacă el în viața omului. „S-ar părea că omenirea, la nașterea ei, a avut drept leagăn Pământul, deasupra stelele, iar la căpătâi… un basm! De atunci, basmul – izvor de apă vie, venit din adâncul înțelepciunii popoarelor, a rămas cel mai bun și cel mai statornic prieten al copilăriei. Universul magic al basmelor, irizat în culori de curcubeu, înmiresmat și melodios, este darul oferit de Divinitate spre a ne lumina mintea cu făclia cunoașterii lumii”. Cinste doamnei Olga Andrici pentru efortul ei titanic depus în elaborarea acestei cărți ce va constitui pentru cititori, mici sau mari, un mijloc plăcut de a cunoaște basmele lumii!