La cumpăna dintre ani

Trecerea anilor înseamnă și momente de cumpănă. Clipe de aducere aminte. De regulă, punem toate cele pe cântar. Cântărim ceea ce a trecut, cu bune sau cu rele. Pentru că, fără vrerea noastră, sunt și mai puțin bune. Ce-am învățat din anul care dă să apună? Am muncit destul? Ce fapte am lăsat în urmă?

 

Unde se duc anii?, mă întreabă un nepot. Poate se duc pentru că și-au făcut treaba, se scurg în lumea lor. Dar de ce vin alții?, continuă același nepot. Pentru că au de lucru, pentru că vor să ne dea povețe și să să ne arate drumul spre mâine. Un drum pe care nu-l știm, dar vrem să-l urmăm… Anii au rostul lor, noi îl avem pe al nostru. Ni-i hărăzit, ni-l facem! Poate că nici noi nu știm. Când bate la ușă cum-păna dintre ani, toți ai satului, adunați dinspre cele colțuri ale rotundului țării, își dau mâna. Mămăliguța de cartofi și tochitura stropită cu horiucă molcuță mângâie aerul din casă. Își cer iertare, își urează unul altuia sănătate, voie bună și împliniri. Copiii și nepoții adunații în jurul mesei cu bucate aburinde îndeamnă la veselie și bună voire. Ce bine ar fi dacă am urma exemplul lor! Nu i-am văzut nicicând supărați sau încruntați. Colindele de sărbători, toate, ne îndeamnă să fim mai buni, mai îngăduitori, mai iertători și mai milostivi. La cumpăna dintre ani primează lista de priorități pentru mâine. Este o listă bogată. La mulți ani!