Balcicul ,,anexat” de Bucovina

Mulți, mulți participanți vrăjiți pur și simplu de lumina magică a lucrărilor, cu acea stare de sărbătoare pe care o instaurează simțământul lucrărilor bune, pe care o răspândește și intensifică certitudinea evenimentului de valoare a însorit și mai tare expoziția ,,Balcic. Mirificul nesfârșit”, vernisată pe 7 decembrie 2012) la Galeria de Artă de la Shopping City Suceava, sub auspiciile acestuia, ale Consiliului Județean Suceava – Asociația Artă și Umanitate și ale Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

O însorire binevenită, deoarece chiar cu multe lucrări marcate de lumina fără egal a Balciului, deschiderea și vizitarea expozițiilor inspirate de acest spațiu dominat de seninul cerului său incomparabil, sunt încărcate de nostalgie. Fiindcă, așa cum ne-a amintit Valentin Ciucă – invitat-eveniment la vernisajul unei expoziții eveniment -, aici și-a construit castelul Regina Maria, aici a dorit să-și lase inima și, cu memorabilul concurs al primarului de atunci, aici a inițiat un tărâm visat, cutreierat și pictat de artiștii români interbelici, comparabil prin magnetismul atracției cu Barbizonul francez. Recucerit după 1990 de artiștii români, acest spațiu aparținând astăzi Bulgariei, numără printre artiștii care l-au readus acasă în sufletul și pe pânzele lor numeroși suceveni. Expozanții de la City Gallery Suceava, Lucia Pușcașu, Pușa Pîslaru, Niculai Moroșan și invitații lor, Angela Pitariu Bolnavu și Iulian Asimionesei, au înălțat pe simeze și în sufletul nostru străzi, locuri, priveliști pe care le-au văzut nu o dată, pe care într-un fel le-au recunoscut și care pe de altă parte i-au surprins cu liniștea, lumina, urcușul spre înălțimi, întâlnirea muntelui cu marea altfel, cum a spus Lucia Pușcașu, președinta Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici, prezentă de mai multe ori la Balcic începând din anul 2004. Vorbind despre felul vechi și nou în care li s-a arătat Balcicul, Valentin Ciucă a stăruit asupra manierei strict personale a lui Iulian Asimionesei, autor al câtorva pasteluri remarcabile și pictor care încearcă la Balcic să se definească pe sine însuși, asupra dozei de tristețe a lucrărilor Angelei Pitariu Bolnavu, care au o înnegurare, o tandrețe, o finețe și o suferință aparte și asupra spiritului viu și foarte cald al creațiilor Luciei Pușcașu, care nu doar resping răul, ci tulbură printr-un fel de arce de triumf pe sub care ar trebui să treacă armatele victorioase ale spiritului. Impresionat nu numai de problemele de tehnică rezolvate frumos de Niculai Moroșan, ci și de generozitatea, de solidaritatea sa de breaslă (Moro ajungând la vernisaj cu urmele nopții albe petrecute în tipografie pentru editarea catalogului expoziției), Valentin Ciucă a avut un cuvânt de laudă deosebit și pentru picturile Pușei Pîslaru, mărturisindu-se onorat de invitațiile ei de a vorbi în deschiderea expozițiilor pe care le-a avut la Suceava. În ce ne privește, însoțim invitația la această minunată expoziție (ale cărei lucrări ar străluci atât de frumos în casele bradului nostru de Crăciun), cu o concluzie simplă. Dacă este adevărat că stăpânim, că ne aparține ceea ce iubim cu putere, ceea ce pictăm cu dragoste și dacă luăm în considerare desele prezențe ale artiștilor deja amintiți la Balcic, dar și ale lui Mihail Gavril, dar și ale lui Ilie Boca și Dany Madlen Zărnescu, dar și ale altor suceveni, putem spune cu bucurie că de peste un deceniu Balcicul aparține Bucovinei.