Clepsidra foșnitoare

În sala cu geamlâc, așa cum a numit-o Mioara Gafencu, sală cu doi pereți de sticlă care, privită dinăuntru, ne-a dat sentimentul unui foișor plutind peste frunzișul multicolor al toamnei, iar după căderea nopții, văzută din afară, ne-a apărut ca parte a unui castel luminos urcând spre stele, miercuri, 24 octombrie 2012, inaugurând acest spațiu al Muzeului de Artă ,,Ion Irimescu” Fălticeni, a avut loc lansarea cărții distinsei profesoare intitulată ,,Drumuind…”, cu o inspirată copertă realizată de pictorul Ioachim Nica și cu o dedicație copiilor și nepotului (Editura StudIS, Iași, 2012).

 

Evenimentul a adunat numeroși intelectuali ai așezării, prieteni, colegi, profesori, doctori, informaticieni, farmaciști, muzeografi, ingineri, psihologi, economiști, întreprinzători particulari, bibliotecari, foști elevi – Alex Săvescu, Gabi Curtui, Marieta Tătar, Magda Vultur, Marieta Leuștean, Mariana Ianoș, Aspazia Mancu, Sofica Butnaru, Liviu și Ramona Mihăilă, Nelu Mihăilă, Alexa și M. Pașcu, V. Moroșanu, Elena și Vasile Marcu, Bogdan Grigoriu, Maricica Nistor, Gabi Baban, Dan Baldazar, Ana Nazarov, V. Domnica, Marius, Catinca și Gică Dăscălescu, Cornel Veselovschi, Mariana Mitocaru, V. Diaconița, Dimitrie Filip, Ilinca Rusu, Cristina Nichifor, Anca Șoldănescu, Marcel Ciuruș, Ileana Nistor, N. și M. Moisoiu, I. Temișan, Mihaela și Henrich Mayer, M. Indrei, Monica Crețu, E. Aanei, Gh. Artenie, Cornel Monoranu, M. Udișteanu, M. Jitaru și alții. Toți au venit, ca la o serbare școlară, cu brațele încărcate de flori și au fost întâmpinați, precum premianții ei, de o masă plină de cărți, darul de inimă și condei al Mioarei Gafencu. I-au fost alături și copiii, și prof. Dana Busuioc (Colegiul Economic ,,Dimitrie Cantemir” Suceava) și prof. Sorin Gafencu (Colegiul Național ,,Nicu Gane” Fălticeni). Cum îl cunoșteam doar pe prof. Sorin Gafencu, și cum, stabilind să vin de la Suceava împreună cu prof. Dana Busuioc, i-am cerut un semn de recunoaștere a fiicei Domniei Sale, mama mi-a răspuns simplu: ,,Dana mea este foarte frumoasă!” Nu am rezistat tentației de a împărtăși cititorilor amănuntul, deoarece este grăitor pentru nesfârșita iubire cu care își înconjoară copiii și cărora, dascăli de matematică și fizică, le-a transmis respectul, atașamentul pentru carte și culturalitatea ca o dimensiune a vieții. Și de asemenea prețuirea înaintașilor, a valorilor familiei, astfel că prima carte luată în bagajul său de Alexandru Busuioc în Londra studenției și a profesiei sale de acum a fost ,,Și Ulise nu s-a mai întors”, carte închinată de Mioara Gafencu, Dana Busuioc și Sorin Gafencu tatălui și, respectiv, bunicului Dumitru Ivescu, erou al celui de-al Doilea Război Mondial căzut pe frontul de Est la numai 27 de ani. Inclusă în ,,Drumuind…”, ea explică mișcător și alegerea datei lansării în preajma sărbătorii Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Dar așezată nu doar în preajma acestei sărbători, ci și a trecerii la cele veșnice a Maestrului Ion Irimescu, stins din viață cu șapte ani în urmă, pe 27 octombrie 2005, Mioara Gafencu a început seara emoționant cu lectura rândurilor dedicate marelui artist, în palatul căruia ne aflam, din ,,Drumuind…”, ,,Fata cu clepsidră”. După care, am drumuit împreună prin copilăria autoarei, prin tinerețea părinților săi, prin Cârlibaba nașterii, prin așezările refugiului, ale adolescenței și studenției, reîntorcându-ne iar și iar la meridianul zero al Fălticenilor, după cum l-a numit și este pentru Mioara Gafencu. Însă cum despre carte vom scrie altădată, să mai amintim acum elogiul pe care i l-au adus acestei mari doamne a așezării – Profesoară la aceeași altitudine a dăruirii, a eroismului profesional ca Angela Lefterescu, prima femeie căpitan de cursă lungă, și ca Sofia Ionescu, întâia noastră femeie neurochirurg – Pașcu Alexa, în limbajul poeziei, și Marius Dăscălescu, în cel al muzicii. Și să închidem arcul de boltă al acestei seri înstelate, pe măsura deschiderii, cu emoția cu care Pașcu Alexa a asemuit-o pe Mioara Gafencu Doamnei cu clepsidră a Maestrului, trimitere nu doar la titlul altei cărți a sale, ,,Clepsidră cu minutare”, ci și la un fel visător și înțelept de a lăsa să curgă nisipul și timpul în foșnet de carte.