Vârful

Cercetări foarte recente arată că o mulțime de factori au concurat ca marinarii de veghe pe Titanic să nu vadă decât în ultimele clipe ghețarul de care vasul avea să se izbească. Și că, de fapt, tocmai buna manevrabilitate a vaporului a fost cea care l-a îngropat sub valuri: dacă s-ar fi ciocnit frontal, Titanicul s-ar fi avariat grav, dar ar fi supraviețuit poate cu toți oamenii săi, pasageri și mateloți; însă cârmind brusc, s-a ales cu o ruptură laterală atât de lungă încât l-a frânt, băgând tot oceanul în el…

 

…Așadar nu vârful aisbergului a ucis Titanicul, lăsându-l să trăiască doar din poveste! Spun astfel aflând că, potrivit unui studiu Roland Berger Strategy, „majoritatea managerilor români” (adică 80%!) spun că „vârful crizei” n-a fost atins încă și, de veghe stând afacerilor proprii și economiei românești, anticipează o „nouă recesiune în România”. Nu mi-e foarte clar când am ieșit din aia veche, însă ei, ca pricepuți ce se află, cu ocheanele lor, văd mult trecută de linia orizontului, apropiindu-se de noi violent, ca să ne lovească, devalorizarea leului (o înțelegem cu toții, sărăcim de la o zi la alta!), ea urmând a avea drept cea mai serioasă consecință o criză a datoriilor publice. Așa ceva vor fi zărind ei, iar întâmplarea tristă a Titanicului e doar un pretext de a înțelege că nu doar de vârful aisbergului trebuie să ne temem, ci de corpul lui masiv și nevăzut. Nu aud să se pronunțe niscaiva strategi dacă va fi să luăm lovitura frontal sau de pe lături, dar presimt că multă proză se va scrie dacă va fi naufragiu.