Cimitirul, carte de istorie

Nu am intrat în Cernăuți, am luat-o pe variantă și am fost cazați la Koral, un hotel plăcut, unde mai trăsesem cu vreo trei ani în urmă. ,,Ce putem vedea în apropiere?”, l-am întrebat pe Iurie Levcic, implicat, alături de Tatiana Tatarciuk, reprezentanta primăriei orașului, în această ediție, a XXIII-a, a Festivalului Internațional de Folclor ,,Întâlniri bucovinene”.

 

,,Cimitirul sau Muzeul Arhitecturii și Traiului”, ne-a răspuns. Am ales fără ezitare cimitirul, unii îl vizitasem mai demult, alții nu fuseseră acolo niciodată, ca Adriana Adochiței, pentru prima oară, de altfel, și în Cernăuți. Iar cimitirul, oriunde o carte sau cel puțin o filă din istoria așezării, în capitala de odinioară a Bucuvinei are încă atâtea să ne spună nouă, românilor. Dar cum am apucat strada greșit, am rătăcit o vreme printre case micuțe, cu grădinițe de flori, unele pe care nu le mai văzusem din copilărie, străjuite de meri cu crengile doldora de fructe. Nimeni însă nu ne înțelegea întrebarea, nimeni nu știa românește, dar până la urmă tot am avut noroc, cu doi tineri ieșiți să bea o sticlă de bere în fața unui mic magazin. Un noroc doar pe jumătate, fiindcă la intrarea în cimitir am luat-o în direcția opusă, la dreapta, colindând printre morminte simple și monumente somptuoase, printre locuri de veci cu mănunchiuri de flori proaspăt aduse sau năpădite, aproape înghițite de verdeață, cu nume străine, cu rezonanță slavă, doar ici-colo câte un român. Ne-am întors istoviți, și cei care am avut curajul să căutăm Muzeul Arhitecturii și Traiului am avut parte de al doilea eșec al serii: era de-acum închis. ,,Cum, s-a mirat Maria Toacă, nu ați găsit Capela Mitropolitană? Dar strălucește, se vede de departe!” Am văzut-o și noi în după-amiaza următoare, conduși de data aceasta de Iurie Levcic spre stânga, poposind, descifrând, înclinându-ne acolo unde se odihnesc mari bărbați ai neamului nostru: istoricul Aron Pumnul, vestitul profesor al lui Eminescu, profesorul universitar Ion G. Sbiera, membru fondator al Societății Academice Române, istoricul, academicianul Eudoxiu Hurmuzachi, universitarul Dimitrie Onciul, președinte al Academiei Române, Zaharia Voronca, președintele ,,Arboroasei”. Cu o neașteptată emoție parcurgem și șirul de înalți ierarhi înscriși pe placa memorială a Capelei: P.S. Dositei, primul episcop al Cernăuților, Î.P.S. Teofil, Teoctist, dr. Silvestru (căruia nu de mult dr. Constantin Hrehor i-a închinat o monografie de referință), Arcadie, dr. Vladimir – mitropoliți ai Bucovinei și Dalmației, dr. Nectarie, mitropolit al Bucovinei și Hotinului. Și pentru că vorbim de oameni care contează în memoria noastră culturală și civică și pentru că îi spun lui Iurie Levcic că am văzut acum doi ani portretele primarilor români ai orașului Cernăuți la primărie, îmi anunță cu satisfacție izbânda campaniei în care s-a implicat pentru completarea lor cu chipul lui Traian Popovici, cel care își avea deja înscris numele în sanctuarul Yad Vashem, pentru salvarea de la deportare a zeci de mii de evrei. Am încheiat însă această întâlnire cu bucovineni, care au fost abia în dimineața celei de-a treia zile. Cu un popas întâi la Casa lui Aron Pumnul, viitorul Muzeul Mihai Eminescu Cernăuți, pentru a cărui restaurare, ne-a spus poetul Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, a deschis și o listă de subscripție publică, și apoi cu o vizită la Universitate.