Oare ce trebuie să se mai întâmple ca să se înțeleagă?

După alegerile locale, vâlvătaia de la vârful politicii se extinde, însă economiștii ne atenționează că „structura economiei a devenit de tip neocolonial” (Mircea Coșea): ca orice colonie exportăm preponderent către metropolă, recte UE, capitalul străin și românesc scade sau se retrage de pe piața românească spre zone privilegiate, complexitatea produselor la export se reduce în favoarea materiilor prime, iar învățământul și cercetarea nu mai constituie un motor pentru economie.

 

Industria noastră nu mai produce nici măcar bunuri tradiționale ca sape, hârlețe, furci, topoare, lanțuri, sârmă. Pământurile altădată roditoare sunt lăsate în paragină, iar 78% din produsele alimentare provin din import. Cele mai multe având la bază materii prime procurate pe mai nimic tot din România. Pierderea suveranității? O consecință a acestor realități triste este dependența de moneda străină, de finanțările organismelor mondiale și europene, iar nivelul de trai și de bunăstare n-are nicio șansă să se apropie vreodată de țările occidentale, nici măcar de mult compătimita Grecie, de Polonia, Irlanda unde salariile și pensiile sunt de multe ori mai mari decât în România. O fenomen demn de lumea a III-a este proliferarea firmelor subcontractoare: concerne, trusturi, companii celebre străine, reprezentate de un ins cu laptop, câștigă licitații la drumuri, construcții, investiții, reparații, soft etc. ca apoi să angajeze specialiști, utilaje și forță de muncă autohtone spre a pune în operă proiectele. Motivul? Firmele românești nu au bonitate, forță, nici susținere legală. De aceea, lucrările se fac greu, pe bani tot mai mulți și comisioane pentru mahării autohtoni tot mai mari. Ca urmare, astfel de fenomene nu ne vor permite nicicând dezvoltarea industriilor proprii, nici reîntoarcerea forței de muncă plecate peste graniță. Politicienii cu ale lor, noi cu ale noastre Cele expuse mai sus ar dărâma guverne, parlamente și președinți, nu și la noi unde de respectivele nenorociri se vor fi ocupând poate demnitari și funcționari de rangurile doi, trei, patru…, oameni care pentru orice pas au nevoie de aprobare. E adevărat că și la noi vechea putere a pierdut alegerile din motivele menționate, dar nici diriguitorii noștri, nici președintele Băsescu n-au învățat nimic din greșeli, nici din evoluțiile politice, sociale, economice, ale țărilor unde criza n-a făcut ravagii. Pentru că preocupările la vârf continuă vechea meteahnă politicianistă autohtonă: în loc să construim instituții, agenții, firme private care să rezolve problemele economice, din educație și sănătate, singura activitate eficientă este distrugerea adversarului, căci șefii români nu suportă colaborarea, nici lucrul în echipă, dacă ceilalți nu li se supun. Guvernarea în interesul cetățenilor Privești cu speranță spre liderii lumii civilizate și-i vezi implicați trup și suflet în bătălia cu criza și recesiunea. La noi s-a declanșat războiul plagiatelor, al demiterilor și suspendărilor reciproce, până la urmă aspecte care cad în sarcina justiției, nu a Executivului, nici a formațiunilor politice, nici a Președinției… Noul președinte al Franței, François Hollande, pregătește proiecte economice împreună cu cancelarul german Angela Merkel, popoarele lor vor beneficia ca întotdeauna de preocupare din partea aleșilor, în timp ce ai noștri se bat care să reprezinte România la organismele europene și mondiale, recte care să iasă în față, care să fie întâiul. Or principala menire a aleșilor e legată, repetăm, de sectoarele vitale: economie, industrie, școală, spital și administrație, adică de buna guvernare. Cultura lor Marile personalități și activiștii occidentali din domeniul artei se fac luntre și punte spre a răspândi culturile franceză, engleză, germană în lume. Funcționarii instituțiilor noastre culturale nu mai știu cum să-și favorizeze cunoscuții și prietenii cu subvenții pentru cărți, producții artistice de care n-a auzit nimeni, eventual DJ, în timp ce Enescu, Blaga, Stănescu, Sorescu, Marin Preda… zac uitați. E clar. Politicienii de top s-au specializat în intrigi de palat. De culise. Bilețele roz, mape de lucru, dosare adevărate sau contrafăcute, stenograme, mărturii false ori luate sub presiune, procese de intenție, toate apar pe piață ca mari reușite. Numai că de mâine suntem și mai săraci, speranța nu ni se întărește, iar vecinii, cunoscuții, prietenii sunt tot mai convinși că aici nu va fi niciodată nimic.