Marga, Maica Rusia și mizeria politică

Nu poți rămâne indiferent când vezi atâția aflători în treabă făcând spume politicianiste la gură într-un domeniu prin excelență al înaltelor competențe diplomatice, căci a jongla cu procese de intenție la adresa unor state cu care România are relații, înțelegeri, tratate numai politică înțeleaptă nu este.

 

Al doilea lucru de importanță capitală îl constituie ecourile, replicile, reacțiile și contrareacțiile din spațiul public apropo de aceste relații, deoarece sunt primele indicii pe care serviciile diplomatice străine le captează, le analizează, adaptându-și agenda atât în funcție de atitudinea formală a Executivului, cât și de cea informală din mass-media. Mai avem relații externe? Din această pricină, dar și altele, România a avut în ultimii ani cel mult relații externe stagnate, dacă nu regresive, iar posibilitățile noastre de a deveni un competitor important și predictibil în Europa, pe mapamond, s-au redus simțitor în ultimii 8 ani, cu toată admiterea în NATO și UE. Iată de ce speram ca venirea dlui profesor Andrei Marga la Externe să aducă în ultimul ceas o schimbare semnificativă de atitudine și strategie, iar operatorii mediatici să ia exemplu de la democrațiile serioase, unde cu diplomația și relațiile între state nu se glumește, unde Externele nu devin subiect de politicăreală și mișto ordinar. De aceea, privind mereu cu suspiciune și părtinire, fără realism politic, relațiile cu Rusia miroase a autarhie vetustă. Există încă inși și forțe politice interesate să retrezească spaime ca mai demult „Vin rușii! Vin rușii!”. Manipularea e de-a dreptul grosolană: relațiile noastre cu UE și țările NATO nu le exclud pe cele cu Rusia, așa cum nu le exclud nici Germania, Franța, Anglia, SUA… Ele pot și trebuie să fie complementare. De ce la alții se poate? În plus, e nevoie să învățăm de la diplomații lor profesioniști că relațiile cu o țară anume nu pot fi nicidecum privite exclusivist și dihotomic pe principiul ori/ori, deoarece amplificarea schimburilor economice și culturale aduce întotdeauna avantaje, iar restricționarea, de orice natură și factură, numai pierderi. Ca lucrurile să reușească, occidentalii apelează la metoda prioritizării pe domenii și capitole: stagnează momentan unul-două, dar celelalte merg mai departe. Contenciosul relațiilor noastre cu Rusia se cramponează de trecut și de forme mentale arhaice, determinate de evoluții istorice specifice învecinării cu un colos cu tendințe, de multe ori, imperiale. Am avut, avem speranțe și temeri legate de teritorii, de tezaur, de testamentul lui Petru cel Mare, de Putin… Au și polonezii, balticii, ucrainenii. În timp ce apusenii, pragmatici, le-au tratat diferențiat, cultivându-și cu mare grijă domeniul relațiilor economice, din care unii ca germanii, e.g., au câștigat imens. Ne-am obișnuit să pierdem Până acum ne-au lipsit realismul politic și pragmatismul, așa că suntem tratați de intelighenția lor politică și economică la capitolul „și alții”: ca urmare, materiile prime le cumpărăm prin intermediari, iar cu banii dați în plus răscumpăram și Moldova, și tezaurul. Cine plătește incompetența și superbia conducătorilor? Noi toți. Prin instaurarea și generalizarea sărăciei. Dar de răspuns trebuie să răspundă totuși cineva. Iată de ce, atât politicienii, cât și oamenii din presă e bine să înțeleagă, cu cât mai repede, cu atât mai bine, că politica externă nu e a lui Marga, nici a lui Băsescu, oricât s-ar împăuna el, nici a PDL, a USL ori a EVZ, ci a României. De aceea nu ne iese nimic, de aceea nu ne crede nimeni. De aceea când vrem să participăm și noi la o construcție de gen Schengen, de pildă, ni se ridică toată lumea în cap. Despre responsabilitate e vorba În al doilea rând, relațiile bune se cultivă, iar aici intervine, pe lângă măiestria diplomaților, rolul mass-media. Mi-aș întreba, retoric firește, confrații de câte ori au găsit atacuri imunde asupra altor țări la BBC, TVF, DW, RFI, FAZ, NWZ, NYT…, ori bârfe, procese de intenție asupra liderilor străini? De extrem de puține ori, iar reacția responsabililor a fost de fiecare dată pe măsură. Pentru că nu poți să repudiezi în presă politica economică a cancelarului Angela Merkel, iar a doua zi, tu, șef de stat ori de guvern, să te duci să ceri bună înțelegere și înlesniri. Nu știu când vom învăța că politica externă e afacerea tuturor, dar se exercită în numele României, nu al lor personal, prin reprezentanții aleși ori numiți.