Clerul bucovinean și Societatea pentru Cultură

După 128 de ani, Societatea pentru Cultură (cum o vom denumi în continuare), după o întrerupere a activității din țară în perioada opresiunii comuniste, dar nedesființată în fapt timp de 46 de ani de totalitarism, la 10 aprilie 1990 își reia firul activității la Rădăuți, reintrând în legalitate datorită unui grup de vrednici bucovineni în frunte cu academicienii Radu Grigorovici și Vladimir Trebici.

 

Chiar de la înființarea Societății pentru Cultură (1862), deși sub strictă supraveghere a autorităților austriece, intelectualitatea română bucovineană a aderat cu mult entuziasm la ea cu scopul de a contracara activitățile unor societăți ale minorităților naționale, minorități ce au invadat Bucovina după 1775 cu larga oblăduire a autorităților de ocupație, și care deveniseră tot mai agresive, contestând mai ales dreptul românilor de adevărați stăpâni ai acestor ținuturi. Alături de cadrele didactice din toate treptele învățământului, medici, ofițeri, cadre inginerești, magistrați etc., și clerul bucovinean – de la înalții prelați până la parohii satelor și orașelor – s-a alăturat activității Societății pentru Cultură, aducându-și o deosebită contribuție la acțiunile întreprinse de aceasta, atât sub raport organizatoric, cât și în cel de culturalizare a populației românești din Bucovina. Amenințată de înstrăinare, ținând trează conștiința națională a acesteia, unii dintre clerici au făcut parte, între anii 1862 și 1940, chiar din comitetul central al Societății pentru Cultură, care avea sediul în Cernăuți, începând cu episcopul, apoi mitropolit al Bucovinei (la început și al Dalmației), Eugen Hacman (23.01.1863 – 31.03.1864), arhipresbiterul Dionisie, cavaler de Bejan (1900-1920), dr. Vasile Gheorghiu (1923 1929). Alții au fost aleși vicepreședinți ai Societății: Ion Calinciuc, fost profesor universitar la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1864-1874), mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici (1874-1880), arhimandritul Miron Călinescu (1880-1889), mitropolitul Vladimir de Repta (1889 1896), profesorul dr. Erast Costea (1942-1944). Pe lângă cei trei mitropoliți ai Bucovinei (Eugenie Hacman, Silvestru Morariu-Andrievici și Vladimir de Repta) amintiți mai sus, între anii 1862-1940 au fost membri activi ai Societății și ceilalți cinci mitropoliți și anume: Teofil Bendela (1873-1875), Teoctist Blajevici (1877-1879), Arcadie Ciupercovici (1896 1902), Nectarie Cotlarciuc (1924-1935), Visarion Puiu (1935-1940). Alături de acești prelați au activat sub diferite forme în cadrul Societății prof. dr. Vasile Mitrofanovici, prof. dr. Valerian Șesan, prof. dr. Emilian Voiuțchi, prof. dr. Milan Șesan, prof. dr. Teodor Tar-navschi, dr. Ipolit Vorobchevici, membru fondator al Societății și încă mulți alții, clerici ai Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina. Să nu uităm însă că la sate, dar și în mediul urban, primii care au înfruntat cu curaj și abnegație influențele străine în religie și în cultura românească au fost, alături de învățători, preoții care, în multe cazuri, erau și președinții filialelor Societății sau ai unor structuri culturale susținute de acestea. Nu avem destule date în acest sens, deoarece în statisticile întocmite în diferite perioade ale intervalului 1862-1940 nu toate filialele și-au trimis rapoartele de activitate pentru a avea la dispoziție sursele de informare. Totuși, din datele incomplete publicate de profesorul Constantin Loghin, cronicarul Societății, am schițat, pe județe, următoarea situație, în care, în satele menționate, filialele Societății pentru Cultură erau conduse de slujitori ai altarului: > județul Storojineț: Adâncata – protoiereul Ilie Verbovschi; Căbești – Titus Barber; Mihova – Constantin Isar; Carapciu pe Ceremuș – M. Cazacu; Costești – Titus Tudan; > județul Suceava: Bălăceana – D. Hogea; Călinești Cuparencu – Ion Ștefaniuc; Costâna – Gh. Berariu; > județul Câmpulung Moldovenesc: Capu Codrului – C. Mercheș; Frasin – Adrian Boca; Fundu Moldovei – Ilarion Prelici și Ilarion Pavel; Molid-Vama – Arsenie Văcărean; Voroneț – Ioan Iliuță; > județul Rădăuți: Calafindești – Vasile Turtureanu; Frătăuții Vechi – Teodor Patraș; Horodnic de Jos – S. Vedeanu; Oprișeni – Pintea Birău; Putna – Leon Abager; Sucevița – G. Teleagă apoi protopopul Gh. Cojocaru; > județul Cernăuți: Cernă-uți-oraș – arhipresbiterul Dionisie, cavaler de Bejan; Tețina-Roșa – Grigorie Hostiuc; Cotul Ostriței – Ioan Bucevschi; Cotul Vânători – M. Reguș, Cuciurul Mare – Isidor Grigorovici; Toporăuți – Alexandru Totoescu, Mămăieștii Noi – Teofil Fracinschi; Plaiul Cosminului – protopop E. Jancovsci. Din datele prezentate mai sus, care însă nu reprezintă totalitatea activității Societății pentru Cultură din teritoriu, desprindem totuși faptul că Biserica prin slujitorii ei – clerul ortodox român din Bucovina – a constituit un adevărat stâlp de nădejde în vasta activitate desfășurată de societatea bucovineană care, în intervalul citat, și-a câștigat un deosebit prestigiu în lumea culturii românești. înv. VALERIAN PROCOPCIUC