Un dicționar al teologilor

Acest dicționar, ,,Dicționar bio-bibliografic. Teologi ortodocși români și străini: sec. XIX-XXI” de Gheorghe I. Drăgulin, Editura Proxima, București, 2012, este un dicționar de autor. Încep cu această precizare pentru a răspunde la întrebarea pe care mi-am pus-o parcurgându-i sumarul, ,,De ce fără Maica Benedicta – fosta noastră profesoară universitară dr. Zoe Dumitrescu-Bușulenga ?”, ca să rămân doar la primul nume din cele pe care le cunosc personal, de monahi și preoți suceveni prezenți pe coperte de carte, răspunzând în acest fel și cititorilor cu alte nume în gând.

 

Ca și în cazul unor dicționare asemănătoare (al ,,Enciclopediei Bucovinei” a lui Emil Satco, de ex.), adică neredactate de un colectiv, suverană este preferința realizatorului. E drept, cu cât această preferință coincide cu a cât mai multor instanțe autorizate, cu atât mai valoroasă este lucrarea. Lăsând în seama acestor instanțe din domeniu punerea pe balanță a ,,Dicționarului”, să mai facem o precizare. Ediția la care ne referim este a II-a, întregită, iar părintele profesor Drăgulin ia deja în considerare o a III-a, de asemenea completată, ceea ce dovedește dorința Sfinției Sale pentru o construcție editorială cât mai semnificativă și mai rezistentă din toate punctele de vedere. Oricum, și în privința preferinței autorului, și în cea a ,,cântarului”, nu se poate să nu se țină cont și de atitudinea autorului care, enumerând câteva titluri de dicționare și enciclopedii cu teologi care i-au precedat lucrarea, afirmă ,,Pe toți acești înaintași lucrarea noastră îi va neglija”, și de opțiunea sa explicită. Astfel, dedicând medalioane unor personalități importante, cunoscute, venind din secolul XIX, Gheorghe I. Drăgulin, așa cum spune în prefață, este interesat îndeosebi de urmașii Generației Stăniloae, părintele Stăniloae (1903-1993) fiind, cum se știe, ,,cel mai mare pisc al teologiei românești din jumătatea veacului trecut și din alte timpuri”: ,,Urmașii Generației Stăniloae abia în paginile Dicționarului de față se regăsesc în mod complementar, unitar și sistematic”. Cu nume ilustrând ,,variatele aspecte ale vieții bisericești de astăzi: reprezentanți ai învățământului teologic, oameni de cultură, convertiți la ortodoxie, excluși și marginalizați ai deceniilor comuniste, reprezentanți ai ,,localismului creator”. Dicționarul prezintă în ordine alfabetică, într-un șir deschis de PF Daniel, circa 150 de teologi, predominant români, apoi greci, ruși, bulgari, dar și americani, francezi, germani ș.a. Din aceștia 150, 5 sunt femei, iar între acestea cinci se află Elena Simionovici, ,,călugăriță, scriitoare, educatoare socială”, nume asociat de două decenii Mănăstirii Voroneț, prin cărțile pe care i le-a închinat și care, traduse în multe limbi, colindă pământul, fortificând amintirile celor care s-au rugat aici și i-au admirat frumusețea fără egal. Pentru monahia Elena, spune autorul, Mănăstirea Voroneț constituie ,,loc de ascultare duhovnicească”, ,,prilej de studiu și amvon de propovăduire în fața miilor de pelerini români și străini din fiecare zi”, dar mai ales o mare bucurie îngemănată sufletului său. Celelalte patru prezențe o pun în valoare pe monahia Elena Simionovici și îi valorizează prezența, cum se întâmplă, de fapt, cu fiecare teolog din ,,Dicționar”. Este vorba de Maica Alexandra, ,,fosta Principesă Domnița Ileana, fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria din România” (1909-1991), de Zamfira Mihail, universitară, cu deosebite contribuții în studiul istoriei culturii vechi românești, din Chișinău, de Maica Teodosia, autoare de scrieri duhovnicești și de importante traduceri din literatura patristică (1917-1990) și de Vasilescu Lucreția Maria Paraschiva, universitară, traducătoare. Foarte cunoscut cititorilor ziarului nostru este și arhim. Timotei Aioanei, din Rădășeni, mare eclesiarh al catedralei patriarhale, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor, autor de numeroase cărți și studii, îngrijitor de ediții care aduc în lumină chipuri de teologi ce fac cinste istoriei Bisericii Ortodoxe Române, dar și de mireni demni de stima semenilor lor. Legați de meleagurile noastre prin naștere sunt și alți teologi cuprinși în ,,Dicționar”: arhim. Ștefan Gușă, din Mălini, ,,ctitor de mănăstiri, istoric literar, eseist”, preotul Constantin Mihoc, din Sf. Ilie, ,,lector universitar, misionar”(decedat în 2009), pr. Eugen J. Pentiuc, din Suceava, universitar, ,,biblist și scriitor”, în prezent ,,profesor de Vechiul Testament și limbi orientale la «Holy Cross», Greek School of Teology din Boston”, ,,preot la parohia ortodoxă română din Southbridge, Massachusets”, Ion Vicovan, din Capu Câmpului, ,,universitar, istoric, eseist”, prodecan al Facultății de Teologie din Iași. Neîndoielnic, vor stârni interesul cititorului teologii străini pentru care credința creștin-ortodoxă este o alegere făcută la maturitate. Ca, de ex., Jean-François Colosimo, ,,universitar, eseist, cronicar la jurnalul «Le monde de religions» și la postul de televiziune France Culture”, Christian Karl Felmy, din Germania, ,,universitar, dogmatist, liturgist, ecumenist”, John Breck, ,,universitar, exeget, bioetician”, profesor de Noul Testament, Patrologie și Bioetică în Alaska, New York și Paris, Olivier Clément, ,,universitar, dogmatist, istoric, publicist, ecumenist”, Doctor Honoris Causa al Institutului Teologic din București și al Universității Catolice din Louvain ș.a. De asemenea, lectorul va saluta prezența în ,,Dicționar” a lui Nechifor Crainic și va întârzia asupra paginilor consacrate părintelui Gheorghe Dumitreasa Calciu, ,,profesor, disident politic, publicist”, preotului Theodor Damian, poetul originar de pe meleagurile lui Eminescu ce ,,avea să devină o personalitate harismatică în pastorația și în cultura românească din țară și de peste hotare”, episcopului-vicar patriarhal Ieronim Crețu, reprezentantul României la Locurile Sfinte, sau universitarului, patrologului, publicistului și politologului Lucian Turcescu, ,,unul din făclierii culturii ortodoxe române în Canada”. Și va studia atent rândurile care se referă la autor, preot, doctor, profesor universitar onorariu de Teologie, reținând că în această dificilă întreprindere, cum este dintotdeauna un dicționar de personalități, a avut în profesoarele Mariana Drăgulin, soția, și Augustina Drăgulin, fiica, ajutoare competente, devotate. ,,Dicționar bio-bibliografic. Teologi ortodocși români și străini: sec. XIX-XXI” de Gheorghe I. Drăgulin, Editura Proxima, București, 2012, ilustrată cu frumoase icoane, reproduceri după lucrări de Maria Gr. Popescu și Grigore Popescu Mușcel, este o carte care se va simți bine în orice bibliotecă în care va fi dorită, de la cele universitare, seminariale și ale mănăstirilor la cele publice și, nu în ultimul rând, la cele personale în care cuvântul tipărit continuă să rămână viu.