Spiritualitatea ortodoxă

În sens general, spiritualitatea reprezintă ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii și credinței sale. Ca parte integrantă și indispensabilă a vieții creștine, spiritualitatea ortodoxă reprezintă esența credinței drept-slăvitoare trăită eclesial și asumată personal de fiecare dintre noi.
 

,,Prezența sacrului în mijlocul unei existențe denaturate a acestei lumi este intrarea uluitoare a unei realități inocente, pentru că este sfințită, purificată și redusă la starea ei originară, la adevăratul ei destin, acela de a fi receptacolul pur al unei prezențe în care se odihnește și strălucește Sfântul lui Dumnezeu. În adevăr, acest loc este sfânt prin prezența lui Dumnezeu așa cum era sfântă acea parte a Templului unde se afla chivotul Legii, cum sunt Sfintele Scripturi, care-L conțin pe Hristos în cuvântul Său, așa cum întreaga Biserică este sfântă, căci Dumnezeu sălășluiește în ea și o face Locaș al lui Dumnezeu, vorbește în ea și ni Se dăruiește în ea ca hrană”, afirmă Paul Evdochimov în a sa „Ortodoxie”. Dar noi ,,nu putem să-L cunoaștem pe Hristos fără luminarea Duhului, nici pe Duhul fără luminarea lui Hristos. Avem pe Duhul deoarece suntem uniți în Hristos, recapitulați în El, fiind plasați astfel, prin Fiul și în Fiul, în relație directă cu Tatăl, ca fii ai Tatălui și moștenitori ai Împărăției”, spune și pr. dr. Sorin Șelaru. Hristos nu este ,,numai Fiu în sensul moral-haric al cuvântului” (arhim. Silvestru, episcop de Canev), ci adevăratul Fiu al Tatălui ceresc, așa cum mărturisim în Simbolul de credință. Prezența lui Dumnezeu în lumea creată nu are limite, ,,dar este o prezență care nu limitează și nici nu anulează pe cele pe care le-a adus la existență (…). Pentru spiritualitatea creștină existența și afirmarea Persoanelor divine exclusiv în și prin comuniune constituie un model și o sursă de viață temporală și eternă, căci Dumnezeu iese din Sine fără să se epuizeze, umplând toate cu viața și lucrarea Sa”, scrie preotul dr. Ștefan Buchiu. Așa după cum am afirmat anterior, spiritualitatea este însuși sufletul sau esența credinței ortodoxe asumată personal, însă, din păcate, există opinii conform cărora spiritualitatea ortodoxă ar îndemna ,,la un indiferentism față de viață, la o retragere din desfășurarea ei, la un eshatologism prematur. Părerea aceasta este cu totul greșită. În special Sfântul Maxim Mărturisitorul a scos în evidență mișcarea creației zidite de Dumnezeu și necesitatea oricărui om de a participa la această mișcare, dacă vrea să ajungă la desăvârșirea reprezentată prin unirea tainică cu Dumnezeu. Căci mișcarea este menită în general să ridice pe om la un nivel de mai mare bunătate și la desăvârșire”, explică Ștefan Buchiu. Cunoașterea lui Dumnezeu este o ,,cunoaștere prin experiență. De altfel, Părinții răsăriteni numesc această apropiere de Dumnezeu mai mult unire decât cunoaștere” (pr. dr. Dumitru Stăniloae). Și tocmai această ,,unire a sufletului cu Dumnezeu în procesul tainicei apropieri de El reprezintă – aderența la Dumnezeire în forma ei cea mai înaltă. Când se zice că «îngerii teologhisesc», nu înseamnă că ei fac «speculații teologice», ci că «văd pe Dumnezeu»: ,, E suprema treaptă a trăirii inefabile (…). «A face teologie» înseamnă a trăi în Duhul lui Dumnezeu, în Duhul Adevărului. În acest sens, cel mai simplu creștin, care trăiește însă ce crede, poare fi mai ,,teolog” decât cel mai învățat «teolog», căci „nimic nu e mai sărac decât cugetarea care, stând afară de Dumnezeu, filosofează despre Dumnezeu”, scrie Dumitru Stăniloae. Spiritualitatea ortodoxă este întemeiată pe adevărul revelat al Sfintei Scripturi, pe monumentele Sfintei Tradiții, atât de bogată prin conținutul ei profund duhovnicesc. Dogmele Bisericii ortodoxe sunt adevărate izvoare ale spiritualității. Scrierile Sfinților Părinți, căliți în luptele contra ereziilor și adevărați apologeți ai Adevărului, sunt nestematele vieții noastre în Hristos. Departe de a fi o simplă stare sentimentalistă a celui ce crede, spiritualitatea ortodoxă este adânc fundamentată pe adevărul Revelației dumnezeiești pentru care sfinții martiri/martori/mărturisitori ai lui Hristos (începând cu martorii direcți ai învierii Domnului – Sfinții Apostoli) și-au dat viața. Însuși Tertulian spunea că sângele martirilor este sămânța creștinismului. Și atunci, cum să fie spiritualitatea noastră o trăire sentimentalistă ieftină, o slăbiciune a celor „neadaptați” la condițiile reale ale vieții? Ea purifică sufletul, îl sfințește și îl înalță către adevărata sa menire pentru care a fost creat: preaslăvirea lui Dumnezeu și dobândirea fericirii veșnice și sublime a vieții celei sfinte și curate a Împărăției celei de sus. Spiritualitatea izvorăște din Duhul cel Sfânt, crede Sf. Ioan Damaschin, ,,iar Duhul care se trimite, care zidește, care întărește, care ține, nu este o suflare ce dispare (…)”. Este adevărat că „din zorii modernității și până azi, problema omului e fără îndoială chestiunea centrală a epocii noastre”, aceasta este părerea lui Panayotis Nellas. Am văzut cum materialismul face din om sclavul acestei lumi trecătoare, cum îi frânge aripile sufletului, care ar vrea să se avânte către cer, către Creatorul său. Doar spiritualitatea poate scoate omul din închisoarea materiei în care omul s-a înlănțuit de bunăvoie. Lumea ar găsi astfel pe Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6). Pr. VASILE GHERASIM, Parohia „Sfântul Pantelimon” Capu Codrului

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: