„Cronica Școlii din Vicovu de Jos” (3)

– note de lector –
Foarte interesant este capitolul care se referă la conviețuirea vicovenilor cu minoritățile naționale. Și, ce este mai important, acest lucru este văzut prin ochii cetățenilor. Tocmai de aceea autorul a inserat în carte mărturii ale concetățenilor săi, de fapt oamenii care au trăit, s-au bucurat și au murit alături de aceștia.

 

Iată câteva mărturii semnificative: „La școala de pe Margine (un cut al satului) era casa lui Vinzan Mick. Așa un om era că, deși știa că a doua zi trebuia să plece cu totul în Germania, a adus piatră cu căruța acasă, din prund, până spre seară.” (Neculai Spânu a lui Vasile). „Pe evrei, pe câți i-au prins, i-au trimis în Transnistria. Făceam armata la Cernăuți și i-am văzut în gară cum îi duceau în vagoane închise și ei strigau: «Apă! Apă! Apă!», că mureau de sete”. (Vasile Chifan a Tănăsoaiei). „Alte naționalități stabilite în Rădăuți au fost lipovenii, veniți din Rusia, Ucraina și Galiția prin anul 1780, ca arendași de pământ mănăstiresc și ai fondului bisericesc, locul de stabilire fiind mai întâi Fântâna Albă, de unde migrează, polonii, sosiți odată cu herghelia, rutenii, galițienii, ungurii, cehii, slovacii, toți buni meseriași”. (Dragoș Luchian) La fiecare capitol autorul „presară” câteva fotografii, prin care vrea să prezinte cititorului, în imagini, ceea ce-a povestit în cadrul lui. Consider că a reușit pe deplin acest lucru. Toate, cu o singură excepție, sunt fotografii alb-negru, pentru că așa-i normal, deoarece aceste fotografii, unele dintre ele, sunt foarte vechi. Poate și din acest motiv nu toate sunt de foarte bună calitate. Doar pe coperți și una în interior sunt fotografii color. În total, sunt reproduse 179 de fotografii care pot constitui, ele singure, o istorie în imagini a acestui sat. Precizăm că, după ultimul capitol, sunt prezentate 16 fotografii cu chipurile unor personalități care s-au ridicat din mijlocul sătenilor, printre care și Sofia Vicoveanca, această privighetoare și una dintre reginele cântecului popular românesc. Cum să nu fie mândri „jicovenii” cu dânsa, când ea le-a dus faima peste mări, țări și oceane, pe toate meridianele globului?! Poate și pentru a încheia acest volum-document într-o notă de destindere, autorul a inserat în ultimul capitol, „Personaje și personalități ale satului”, mărturii ale acestora despre viața satului de-a lungul unui secol. Astfel aflăm că Toma Pârghie a fost cel mai longeviv bărbat (a trăit aproape un veac), că partizanul Vasile Motrescu a ținut un jurnal secret, că, încă din anul 1964, distinsul și regretatul universitar Vasile Adăscăliței, venit pentru prima dată atunci la Vicov într-o anchetă folclorică, a rămas până la moarte prietenul lor, că Rahira Breabăn a fost la Viena, că Ion Hrițcan s-a întâlnit cu împăratul (1890), că regele Carol al II-lea a fost la ei în sat (25 oct. 1914) și multe altele. Am afirmat, și-mi mențin afirmația, că acest volum este o carte-document, pur și simplu numai pentru că a apărut sub semnătura lui Victor Iosif, acest intelectual de excepție din zona noastră. Sunt sigur că această carte a fost „pritocită” mult timp, poate chiar zeci de ani. A necesitat un volum imens de muncă, de studiu în arhive și biblioteci, sute și sute de interviuri și de emisiuni realizate pentru televiziunea locală. Și, ce este extrem de important, a păstrat documente, scrisori și chiar simple bilețele pe care le-a primit de la diferite persoane și personalități. De fapt, meticulozitatea sa este proverbială. Trebuie să menționez și faptul că domnul profesor a fost ajutat în finalizarea acestui volum-document de 17 dintre colegii săi (îmi pare rău că nu-i pot menționa pe toți), corectura fiind realizată de Viorica și Mariana Coroamă, iar fotografiile color de pe coperți de către Vasile Petruneac, directorul școlii. Această carte-document a fost realizată sub egida Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, tipărindu-se la Editura „Septentrion”. Remarcăm și grija deosebită a editorilor pentru realizarea acestei cărți-document. Cititorul trebuie să afle că apariția acestei cărți a fost posibilă prin sprijinul integral al domnului Constantin I. Mutescu, primarul comunei Vicovu de Jos.