Viflaeme no vena

Zilele alunecă pe pantele năvalnice ale timpului și sărbătorile de iarnă pe stil vechi dau să treacă pragul fiecărei case. Nașterea Domnului și sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare sunt momente de pioșenie și rugă, de facere de bine, de împăcare, de aducere aminte, dar și de privire înainte cu încredere.

 

De fapt, sărbătorile Crăciunului se pregătesc cu mult înainte. Pe toată durata postului se primenește casa. Urmează sacrificarea porcului, ca în vechime, nu altfel, pregătirea preparatelor și afumarea lor. Numai să aveți mare grijă la afumătoare (bujarnița), că dacă nu stai de… pază, riști să arzi totul. Vecinul meu a pățit-o. A pierdut un întreg arsenal… de preparate. Păcat! Copiii își aleg partenerii, se adună în casele unuia sau altuia și repetă colinda de Crăciun. Unele dintre tradiții, de exemplu „Malanca”, s-au pierdut. Păcat! Trebuie să facem ceva pentru a le reda viață. Femeile dau bătăi cu pregătirea bucatelor. Fetele se învârt și ele prin bucătărie aducând oarece spor. Întâi pun la cale cele 12 feluri de mâncare care vor fi rânduite pe masa din seara de Ajun. Apoi, se pregătesc cele de dulce care vor fi servite în ziua de Crăciun. Nu vor lipsi cârnații, chișca rusească, mămăliguța cu cartofi, tochitura și toate bucatele vor fi stropite cu un păhărel de afinată. Este vremea reîntoarcerii oamenilor plecați la muncă dincolo de hotarele țării. Fiii satului revin, pentru câteva zile, la obârșii. După un an de muncă se cuvine să petreacă laolaltă cu cei dragi. În seara de Crăciun, toți ai casei își caută loc în jurul mesei pline, așteaptă binecuvântarea preotului paroh, rostesc rugăciunea de mulțumire și deschid ușa pentru colindători. Vin colindătorii. Vuiește satul, e drept, nu ca altădată, dar vin. „Viflaeme no vena” (Vestea Nașterii Mântuitorului) se aude aproape în fiece gospodărie. Copiii, cu glasurile lor cristaline, se bucură și aduc în casă vestea Nașterii lui Iisus Hristos. Urează gazdei sănătate, mulți ani și „o casă luminată, copii sănătoși la masă/ Masă plină în tot anul/ Așa să-ți ajute Domnul!”. Colinda bisericească duce datina mai departe. Și nu uitați, în seara de Anul Nou, atunci când se îngână anii, pune pe masă un pește prăjit sau afumat, după gust, zice datina, și tot anul vei fi zglobiu ca un păstrăv, te vei strecura printre nevoi cu ușurință! Și dacă ai masa îndestulată, gândește și la cel nevoiaș. Trece puntea cu răbdare și pune-i ceva-n cămară. Vei avea înzecit! La mulți ani!