Îngerul morții ucide cu dum-dum, iar noi cu ce putem

Norvegianul Anders Behring Breivik și-a ucis semenii cu mitraliera, cu un rucsac de încărcătoare, cu tone de explozibili și cu o ferocitate diabolică, de neatribuit unei ființe umane. O zi nefastă, 22 iulie, reeditează o noapte sângeroasă, aceea a Sf. Bartolomeu.

 

Ca toți criminalii odioși, a făcut-o cu sânge rece, în numele salvării omenirii, al mântuirii de marxism, islamism, multiculturalism… Complice i-a fost o societate așezată, înstărită, înalt educată, convinsă că nivelul ei de civilizație nu permite declanșarea delirului și a barbariei unor frustrați. Frații români ai lui Breivik Numai că acest Breivik are în România sute de frați, dar crimele lor nu trezesc reacția nimănui. N-au arme automate. Ucid și ei cum pot. De pildă, calitatea proastă a serviciilor medicale românești ucide mai mult de 60.000 de români anual, iar peste 12.000 de copii ne mor la naștere. În 2010, pe șoselele găurite din România au pierit aproape 3.000 de oameni, iar în accidentele de muncă încă 272. Criminalitatea, alcoolismul, imprudența, inconștiența și lipsa igienei își întind și ele zăbranicul îndoliat peste o parte însemnată a populației. Nici măcar cifrele nu se cunosc cu exactitate. Pe deasupra, reducerea ajutoarelor pentru diverse categorii sociale, compensarea derizorie și lipsa medicamentelor, creșterea aberantă a prețurilor la alimentele de bază vor contribui din plin la sporirea cifrei de afaceri a făcătorilor de sicrie. Semn că în România viața are un preț de toată jena. Adunând și scăzând, plătim tribut anual de câte 5 cetățeni la fiecare mie pentru iresponsabilitate, înapoiere culturală și sărăcie endemică. Crima și politica Dacă norvegianul va fi condamnat în numele regelui Harald al V-lea și al legii pentru cele 76 victime, ucigașii noștri nu vor răspunde niciodată în fața nimănui. Ca să se „scuze”, vor da vina pe alții, pe monstruoasa moștenire, pe reformă, pe criză. Eminescu îi certa din aceeași pricină: „Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?”. Se vede că nu avem vocația evoluției, că ne lipsește dorința de a ajunge din urmă lumea civilizată. Ne temeam mereu de greci, chiar aducând daruri. Dar guvernanții lor nu s-au năpustit asupra concetățenilor cu tăierea veniturilor, deși ale lor erau de 3-4 ori mai mari ca ale noastre, găsind până la urmă o modalitate amiabilă de ieșire din criză, dar și de păstrare în viață a tuturor cetățenilor, copii și bătrâni. În schimb, rămâi perplex la cinismul și nerușinarea înalților noștri diriguitori: în nimicnicia lor sufletească, se socotesc un exemplu demn de urmat pentru America, Spania, Portugalia, crezându-se mari vizionari pentru că au luat de la gura copilului, a sărmanului și a văduvei. Cu astfel de reprezentanți, tot sărăcenii trebuie să salveze țara ca întotdeauna, căci îmbuibaților nu li se va clinti un fir de păr. Din contră, vor prospera… Cu cât sunt câinii mai slabi, cu atât sunt căpușele mai grase. Așa că ceilalți europeni rămân cetățeni respectabili, doar românii săraci stând la cheremul satrapic al înapoierii și al subdezvoltării perpetue. Cetățeni second hand. Morții sunt de vină Lasă că nici în lumea civilizată nu e prea grozav. Însă măcar lor li s-a urât cu binele. Au uitat că educația e doar pentru cei ce o înțeleg și o doresc. Nenorocirea e că unora ca Henry Lee Lucas, Bin Laden, Breivik… le lipsește gena care atribuie unei ființe trăsături umane. Neacceptând valorile generale ale umanității, sufletul le e bântuit de idei fixe, iar societatea nu știe să lupte cu așa ceva. Ei sunt excepția. Însă uneori excepții ca Hitler, Stalin… au pus mâna pe putere, iar popoarele au ajuns la discreția lor sangvinară. Idealul lor nu e să înalțe omenirea, ci să ia viața unor ființe nevinovate. Mereu suntem prea mulți. Război nemilos și inegal cu cei slabi și fără apărare. Nu le place să ne vadă vii, frumoși și fericiți, așa cum ne-a lăsat Dumnezeul iubirii și al iertării. Cică politică înseamnă a gestiona treburile publice în beneficiul tuturor. Teoria ca teoria, dar practica omoară din nepăsare la ei 76, iar la noi câte 5 suflete din fiecare mie de locuitori în fiecare an. La noi, întotdeauna morții, sunt de vină.