Dinastia Cantemireștilor

– note de lector – Istoria poporului român a cunoscut în decursul veacurilor succesiunea unor dinastii ai căror reprezentanți de seamă au fost nu numai voievozi, oameni politici, ci și cărturari și oameni iluștri.

 

Alături de dinastia Mușatină ori cea a Basarabilor, a Movileștilor, un loc aparte îl ocupă Dinastia Cantemireștilor, dinastie ce a condus destinele românilor într-un veac de început în aventura formării conștiinței moderne, dinastie ce a condus neamul nostru la începuturile unui proces de conștientizare a unității spirituale a poporului român ca unitate raportabilă în Orient și Occident. Acestei Dinastii îi este dedicat volumul de peste 600 de pagini, structurat în opt capitole, capitole scrise de reputați istorici din România și din Republica Moldova, apărut sub patronajul Academiei de Științe a Moldovei, în cadrul Colecției Academica: Dinastia Cantemireștilor. Secolele XVII-XVIII, Academia de Științe a Moldovei, Chișinău 2008. Familia Cantemir, reprezentată în mod special de Dimitrie Cantemir și de fiul său Antioh Cantemir, întrunește nu numai un pluriculturalism sincronic, care depășea timpul, ci și o legătură în plan diacronic a Umanismului cu elemente ale gândirii noi, moderne, ale Iluminismului european (p. 5). Dimitrie Cantemir a fost un personaj enciclopedic, care a încercat răspunsuri proprii, soluții spirituale în mai multe domenii ale cunoașterii. Aceste considerente i-au determinat pe autorii studiilor din acest volum să caute o evaluare, o descifrare a întregului magmatic al unei epoci în fațetele polizate ale unui unic demers creator, spre lumina încă posibilelor raportări ale noastre la acel moment al culturii române, moment care poate atesta capacitatea universului contemporan de a-și păstra resorturile intime ale unității sale pe această punte ce comunică în mod real cu trecutul și, nu mai puțin, poate defini capacitatea trecutului de a fi descoperit trasee ale permanenței spirituale în stare să proiecteze în ochii contemporanilor noștri întrebări și răspunsuri. Ideea întocmirii acestui Tratat de istorie, o primă experiență de acest gen în știința istorică din Republica Moldova, aparține acad. Ion Druță, iar coordonatorului, acad. Andrei Eșanu, îi aparțin concepția, principiile de structurare și elaborare. Acest volum se deschide cu un capitol despre Obârșia Cantemireștilor, un eseu genealogic datorat lui Ștefan S. Gorovei, urmat de prezentarea vieții lui Constantin Cantemir, fost dregător în Țara Românească, ajuns mai apoi domnitor în scaunul Bogdăneștilor (în 1685), studiu scris de Constantin Rezachevici, explicând porecla neobișnuită Cantemir, percepută apoi de unii ca nume de familie. Dimitrie Cantemir însuși, după moartea tatălui său a încercat să explice originea în Chersonul Tauric, după care, nemulțumit de așa-zisa descendență a acestuia din urmă din Arslanoglu Kantemir – Pașa, să afirme în Istoria Imperiului Otoman că familia Cantemir deriva de la Temurlenki, marele cuceritor al Asiei (p. 49). Desigur, Dimitrie Cantemir a fost interesat să înfățișeze pe Cantemir ca nume de familie tătărăsc ilustru, forțând cu bună-știință realitatea, fiindcă își cunoștea originea românească despre care vorbește în Istoria ieroglifică. Capitolul următor, scris de istoricul Demir Dragnev și Paul Păltănea, este dedicat vieții și activității lui Antioh Cantemir – domniile, familia și descendenții lui. Următoarele trei capitole, desfășurate pe parcursul a peste 300 de pagini, sunt dedicate exclusiv lui Dimitrie Cantemir: Viața și activitatea politică, aspecte biografice, domniile lui Dimitrie Cantemir, apoi Dimitrie Cantemir – om, de știință, prezentându-se importanța momentului în care a ajuns membru al Academiei de Științe din Berlin, punându-se apoi accent pe opera istorică, geografică, cartografică, filosofică, etnologică, și Dimitrie Cantemir – om de cultură, scriitor, teoretician și compozitor muzical, studiile acestea fiind semnate de acad. Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Victor Țvircum, Gheorghe Bobână, Dumitru C. Grama, Victor Cirimpei, Haralambie Corbu, Victor Ghilaș. Un capitol aparte, semnat de acad. Andrei Eșanu și Valentina Eșanu, este dedicat familiei lui Dimitrie Cantemir, soțiilor acestuia, Casandra Cantacuzino și Anastasia Trubețkaia, apoi descendenților: Maria, Smaragda, Matei, Constantin, Serghei-Șerban, Smaragda Ecaterina Golițâna. Viața și activitatea lui Antioh Cantemir, scriitorul, filosoful și diplomatul, au făcut obiectul multor articole și studii, unele purtând semnătura unor reputați critici și istorici literari ca N. Iorga, G. Călinescu. V. Harea, P. Cornea și alții. Însă în acest volum îi este dedicat un capitol aparte, în care găsim date despre copilăria și studiile sale, formarea intelectuală, despre diplomatul și omul politic, scriitorul, filosoful, continuatorul operei tatălui său. Pornind de la cunoscuta afirmație că Blazonul este cheia istoriei (Gerard de Nerval), volumul se încheie cu prezentarea explicită a Stemelor Cantemireștilor, studiu datorat lui Silviu Andrieș Tabac, care analizează amănunțit stemele utilizate în calitate de domnitori ai Țării Moldovei, și apoi stemele utilizate în Rusia. Ca anexă, lucrarea prezintă arborele genealogic al familiei Cantemir, începând cu Toader Cantemir, atestat la 1443, până în secolul XIX, arbore întocmit de Andrei Eșanu și Valentina Eșanu, după știința noastră primul din istoriografia românească. Apariția acestui volum are o semnificație aparte. În primul rând, volumul acesta este un omagiu adus unei familii domnitoare în Moldova, în al doilea rând, o recunoaștere a faptului că această familie a adus o contribuție deosebită la punerea temeliei conștiinței de sine a culturii române în calitate de cultură europeană. Într-o vreme când Occidentul își definea el însuși acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experiența unei sinteze personale între cele două spații culturale – oriental și occidental – și a intuit în profunzime caracteristica europeană a culturii poporului său. Dinastiei Cantemireștilor îi datorăm contribuția la conștientizarea apartenenței spațiului românesc la unitatea spirituală a Europei, acestei dinastii îi datorăm faptul de a fi deschis peste timp arcul de cerc care ne situează în plină lumină europeană și ne permite să păstrăm activ spiritul critic al culturii române, consolidată pe linia mediană dintre Orient și Occident. Cei care-l cunoaștem și-l prețuim pe acad. Andrei Eșanu putem spune că prin coordonarea acestui volum a adus o contribuție deosebită la istoriografia românească, prezentându-ne o panoramă istorică a perindării prin timp și spațiu a vestitului neam al Cantemireștilor.