Ministrul educației, între „trăiți-vă viața” și „yes, we can !”

Prezența ministrului educației, Daniel Funeriu, printre elevii sărbătoriți la Gala olimpicilor poate fi comentată și ca un punct bifat pe ordinea de zi a unui program de campanie electorală. Totuși a fost vizibil că ministrul s-a simțit bine în compania elevilor, stând câteva ore bune de vorbă cu ei, iar aceștia chiar au fost impresionați de faptul că au putut discuta cu un șef al ministerului, de vreme ce au ținut să obțină autografe pe tricouri și să se pozeze cu el.

 

N-am prea înțeles însă ce-a fost cu sfatul ăla pe care a ținut să-l dea elevilor, „trăiți-vă viața!”. De parcă el ar fi fost un moșneguț cu tolba plină de înțelepciune, care a trăit mai bine de 70 de ani, persoana cea mai indicată, chipurile, pentru un asemenea sfat. Mai bine i-ar fi sfătuit pe elevi să plece imediat în străinătate după ce termină studiile în România, doar el tocmai așa a făcut! Chiar le-a povestit elevilor invitați la Gală – declarând că o face „din suflet” – cum a trăit în vreo 4 țări străine și cum a aflat care sunt cele mai reprezentative valori ale popoarelor respective. Ajungând la valorile românești, a cam încurcat-o ministrul: ba a spus că n-a găsit răspuns la întrebarea „care este valoarea în jurul căreia românii se strâng când le e greu?”, ca apoi să revină în fața jurnaliștilor cu ideea că „valorile românești sunt mai multe, dar e adevărat că noi le risipim cu nonșalanță”. Tot în spirit… occidental, șeful educației românești a urat olimpicilor să facă din România – țara în care acum „merge și așa” – țara lui „yes, we can!”. Noroc că n-a pomenit de Popeye marinarul, cu borcanul lui de spanac, că am fi crezut că a făcut contract cu vreo firmă de publicitate din SUA, una dintre țările prin care a trecut ministrul. Domnule ministru, elevii suceveni demonstrează în fiecare zi – prin sutele de distincții obținute la toate olimpiadele și concursurile, prin promovabilitatea foarte ridicată de la examenele naționale, în legătură cu care dumneavoastră sunteți sceptic că e „pe bune” – că pot fi și chiar sunt buni în ceea ce fac. Păcat că de sus, de unde priviți dvs. lucrurile, „oferta” de viață care li se prezintă azi, în față, e departe de a le împlini așteptările. Probabil că, până la urmă, tot străinătatea rămâne opțiunea potrivită pentru ei, chiar dacă nu le-ați dat sfatul ăsta!