Întâlnire cu Doamna Nina Cionca

Cu ocazia Festivalului European al Artelor „Ciprian Porumbescu” ne-am bucurat timp de câteva zile de sărbătoarea pe care o constituie muzica, în special muzica lui Porumbescu, care a ajuns în toate colțurile lumii datorită talentului interpretativ al unor artiști de talie internațională și care rezonează cu sufletul bucovinean ca nicio alta.

 

Amintirea compozitorului ne-a fost împrospătată recent printr-o nouă monografie semnată de Nina Cionca, apărută în aprilie la Editura Anima – o ediție foarte frumoasă, ce încununează mulți ani de-a lungul cărora autoarea s-a ocupat cu dedicație de arhiva familiei Porumbescu. Această carte nu numai că ne aduce mai aproape de Ciprian Porumbescu, dar ne prilejuiește și o adevărată călătorie în timp. Avem ocazia să cunoaștem Bucovina epocii în care a trăit și a creat compozitorul, precum și alte locuri unde l-au purtat căile destinului său – Viena, Brașov, Nervi. În ciuda problemelor de sănătate care nu i-au permis să fie prezentă la festival și la slujba de pomenire din Stupca, unde este nelipsită an de an, autoarea a binevoit să ne acorde un interviu. Prin numeroasele articole despre Porumbescu publicate de-a lungul timpului avem, datorită autoarei, un portret viu al compozitorului. Și în monografia apărută recent Nina Cionca este o prezență discretă, având grijă să pună cât mai bine în lumină personalitatea celui care a fost tânărul Porumbescu și pe oamenii din jurul său. Tocmai pentru că știm prea puțin despre autoare, prima întrebare pe care i-am adresat-o a fost în legătură cu anii de formare. Nina Cionca mărturisește că a simțit din totdeauna o înclinație spre scris. A debutat cu traduceri din italiană și recenzii în „Scrisul bănățean” după terminarea studiilor filologice de franceză, italiană și engleză la Cluj-Napoca. În familie exista cultul lui Porumbescu: tatăl autoarei, Romulus Cionca – profesor de vioară la Conservatorul din Cluj-Napoca și prim-violonist al orchestrei din aceeași localitate – s-a îngrijit să publice din compozițiile sale în forma lor originală și definitivă. Printre persoanele care au marcat profund existența Ninei Cionca se numără bunica Mărioara, sora iubită a lui Ciprian, pe care acesta o răsfăța cum putea și o ducea pretutindeni cu el (mai puțin în societatea lui bărbătească, unde o domnișoară nu avea acces). „Marica” fusese ființa căruia el i se putea destăinui întru totul – nu întâmplător, cele mai frumoase scrisori publicate în carte sunt cele adresate surorii sale, în care îi povestește cu mult umor și entuziasm despre zilele de studenție în Cernăuți și în Viena. Mărioara fusese o gazdă desăvârșită, fiind vizitată des de prietenii din Bucovina, împreună cu care cânta din lucrările lui Ciprian. Nina Cionca își amintește foarte viu de o piesă muzicală compusă de Porumbescu pe care o interpreta bunica Mărioara la pian, piesă care exista doar în manuscris la vremea aceea. Această piesă cu tonuri grave, inspirată compozitorului de pădurea de stejar dintre Brașov și Schei, a primit mult mai târziu titlul „Stejăriș”. Datorită poveștilor bunicii și interpretării energice pe care o alegea pentru acea melodie, în imaginația Ninei, care avea pe atunci mai puțin de șase ani, melodia prindea contur, iar fetița parcă vedea aievea duhurile pădurii răscolite de furtună. La dorința Mărioarei Rațiu – Porumbescu, arhiva documentelor legate de Ciprian Porumbescu a plecat în custodie la Leca Morariu, care își publica articolele în revista „Făt-Frumos”. Arhiva s-a întors în familie datorită prieteniei dintre Leca Morariu și Ciprian Rațiu, fratele mamei Ninei Cionca. Iar în cele din urmă, Ciprian Rațiu a lăsat arhiva moștenire nepoatei sale, care începuse deja să scrie și să publice. Prima carte scrisă pe baza acestor documente a fost monografia „Ciprian Porumbescu”, apărută în 1974 la Editura Muzicală. Au urmat numeroase articole, apărute de-a lungul timpului în publicații bucovinene. Noua carte apărută în 2011 la Editura Anima valorifică materialul publicat anterior, completându-l cu alte mărturii din biografia compozitorului. Printre aspectele pe care lucrarea le tratează mai amănunțit decât publicațiile precedente se află preocupările muzicale ale tânărului Porumbescu. În acest sens este reprodus în întregime un articol deosebit de interesant, publicat în timpul studenției la Cernăuți, în care tânărul își expune considerațiile privind muzica religioasă. În viziunea lui, linia melodică bizantină putea fi îmbogățită prin valențele muzicii clasice, pentru care avea o profundă admirație. Această viziune transpare în compozițiile sale de muzică religioasă, lucrări care fac parte și astăzi din repertoriul coral al bisericilor din Bucovina și Banat. Un capitol întreg este dedicat împrejurărilor în care a fost compusă „Balada”, cântecul care evocă atât durerea dragostei imposibile, cât și un dor de natură supraindividuală legat de visul întregirii țării. „Ca un vis ce revine”, spune autoarea, „Balada” s-a conturat tot mai limpede de-a lungul unor etape, linia melodică înfiripându-se deja în lucrări anterioare precum „Dorul” și în „Reveria”. Însă Porumbescu depășește problematica muzicală, dobândind o însemnătate socială și națională, întrucât evenimentele la care a fost martor îl marcau profund, iar scrierile și muzica lui reflectă preocuparea aceasta pentru soarta țării. „Chiar și dincolo de muzica lui, m-am ocupat cu drag de el, fiindcă mi-a plăcut personajul. Mai ales scrisorile către sora lui îi dezvăluie sufletul cu foarte multă sinceritate”, spune autoarea. Îl putem vedea pe Ciprian în multe ipostaze: fiu, frate, student, îndrăgostit și, nu în cele din urmă, compozitor. Însă pentru Nina Cionca, care se apropie cu multă înțelegere și căldură de personalitatea compozitorului, cel mai impresionant aspect al firii lui este statornicia în iubire. În opinia autoarei, un asemenea ideal al iubitei unice, păstrat cu adorație în sufletul unui tânăr, este de găsit înainte de romantici poate numai la Petrarca și Alighieri. În ce privește lucrul cu documentele de epocă, Nina Cionca respinge voit academismul și abordarea lipsită de trăire. Pentru toate evenimentele din viața lui Ciprian, autoarea caută cu atenție și cu intuiție firul explicativ și își călăuzește cititorul pe același drum al descoperirii. Cu toate acestea, modul în care se raportează la documente și cum apreciază materialele nu face rabat de la fidelitate. Tânărul Porumbescu ne apare ca un cetățean al timpului său, preocupat de ce se întâmplă în societate la nivel politic și cultural. Așa se face că unul dintre cele mai frumoase aspecte ale cărții este acela că documentează cu multă originalitate Bucovina celei de-a doua jumătăți a secolului XIX. Cartea va avea parte de o lansare în prezența autoarei pe 4 octombrie la Biblioteca Bucovinei, cu câteva zile înainte de sărbătorirea zilei de naștere a compozitorului (14 octombrie). În legătură cu proiectele sale viitoare, autoarea ne-a dezvăluit că plănuiește o nouă carte despre Iraclie Porumbescu, în care acesta să apară ca personalitate distinctă. Preotul căruia Aron Pumnul, primul profesor de limba română din Cernăuți, i se adresează în scrisori cu formula „Dragă Porumbe”, a fost cunoscut pentru preocupările sale literare, fiind printre primii prozatori în limba română populară din Bucovina. Atât din scrisorile către prieteni sau către copii, cât și din lucrările sale de proză răzbate umorul sfătos al părintelui Iraclie. Portretul îi va fi completat de scrisorile adresate lui, de mărturiile contemporanilor, precum și de corespondența purtată de el în limba germană, care constituie o serie de documente inedite. Îi urăm doamnei Nina Cionca însănătoșire grabnică și o așteptăm în toamna acestui an la Suceava să ne povestească ea însăși cum a lucrat la această carte. RAMONA ȚĂRANU* * Ramona Țăranu, născută în Suceava, unde a urmat cursurile Colegiului Național ,,Petru Rareș”, este absolventă (2008) a Facultății de Limbi și Literaturi Străine – Universitatea București, cu specializarea japoneză-germană și a Masteratului de studii est-asiatice din cadrul aceleiași facultăți (2010). În prezent este doctorand al Universității Trier, unde scrie o lucrare despre memoria culturală în piesele de teatru Noh ale lui Zeami Motokiyo.