Spiritualitate, cultură și istorie la Mănăstirea Voroneț

După zile și nopți lungi cu frig, vânt, ploaie și nu o dată și cu fulgi de zăpadă, duminică, Duminica Floriilor!, la Mănăstirea Voroneț soarele a încălzit cerul, pământul și mulțimea credincioșilor și a strălucit cu atâta putere, încât chiar mugurii și frunzele rămurelelor de salcie sfințite păreau lumini în creștetul lumânărilor.

 

La biserica de aici, lumea nu contenește niciodată, nicicând nu încetează rugile creștinilor, dar prăznuirea hramului ei – Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe –, a adunat femei, copii, bărbați de pretutindeni, așa că nu ne-am mirat, Dumitru Teodorescu, directorul ziarului, și cu mine, să o întâlnim cu familia întreagă pe colega noastră din Botoșani, ziarista Elena Condrei, acum directoarea Editurii Geea, dar și atâția alți oameni din zone mai îndepărtate ale țării. Nu ne-am mirat nici pentru oaspeții de peste Prut, cu care ne-a făcut cunoștință monahia Elena Simionovici, începând, cum ne-a spus, cu figura luminoasă a acad. Andrei Eșanu, continuând cu soția sa, cercetătoarea Valentina Eșanu, și încheind cu Sergiu Musteață, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova, cadru didactic al Universității de Stat Pedagogice ,,Ion Creangă” din Chișinău, și cu fiul acestuia, Adrian Musteață, încă licean. Dar de data aceasta pentru că fusesem preveniți de monahia Gabriela Platon, grație căreia cunoscutul savant (,,Savantul Anului 2010”!), se numărase printre invitații Mănăstirii la sesiunea de comunicări științifice din finalul manifestărilor închinate în 2008 împlinirii a 520 de ani de la așezarea pietrei de temelie și sfințirea minunatei ctitorii a lui Ștefan cel Mare. În fața clădirii bibliotecii ,,Petru Comarnescu” și a viitorului muzeu al mănăstirii, cu munții înălțându-se în zare, pe podiumul împodobit cu crengi de brad și bănuți de flori, străjuit de chipul Mântuitorului și de icoana Sf. Gheorghe, a fost oficiată slujba sărbătorii de către Î.P.S. Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, în fruntea unui sobor de preoți, alături de aceștia aflându-se monahii și starețe – de la Sucevița, Vatra Moldoviței, Probota, Humor și, desigur, Stavrofora Irina a Voronețului. În cuvântul său, Înaltul, cum îi spun mirenii cu respect și simplitate, a evocat intrarea Mântuitorului în Ierusalim pe mânzul umilei asine, întâmpinat cu stâlpări de finic, îndemnând creștinii la modestie asemenea, la smerenie și la stâlpări de fapte bune, la înnoire sufletească, duhovnicească, prin post, rugăciune, spovedanie, prin participarea la slujbe, la deschidere spre lucrarea icoanelor, cum sunt cele care ne veghează de pe pereții Bisericii ,,Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț. L-a evocat apoi pe Ștefan cel Mare care și l-a luat ocrotitor pe Marele Mucenic, Sfântul nostru Voievod, cum spune Eminescu, cel mai mare om pe care l-a dat pământul românesc, cinstit ca sfânt înainte de a fi canonizat, pentru strădania lui pentru post, căință și rugăciune pentru iertare, că nu este om să nu greșească. După care a stăruit asupra virtuții de cinstire a înaintașilor, virtute care trebuie să ne stăpânească în toate zilele, să ne aducem aminte de ajutorul dat lor de Dumnezeu și prin ei poporului nostru. Trecând în final la vremurile grele de astăzi, Î.P.S. Pimen Suceveanul a cerut participanților răbdare, credință, nădejde, muncă dăruită, ceea ce vedem acum la Voroneț, după 20 de ani de la reluarea vieții monahale, tot de muncă dăruită vorbind, a maicilor de aici și a stareței lor, cu sprijinul celor simpli și cu sufletul curat, cu banul văduvei. La agapa frățească ce a urmat, Stavrofora Irina Pântescu a anunțat prezența oaspeților de peste Prut, subliniind însemnătatea descoperirii și valorificării Pomelnicului de la Voroneț de către acad. Andrei Eșanu pentru obște, pentru Sfânta Mănăstire Voroneț, dar și pentru lumea științifică, pentru cunoașterea adevărului istoric, iar conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan a elogiat truda soților Andrei Eșanu și Valentina Eșanu condensată și în recenta lor monografie, ,,Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate”, Pontos, Chișinău, 2010 – în seria ,,Istorii și Documente Necunoscute”, coordonată de Sergiu Musteață, dovadă că se poate dacă crezi în Dumnezeu. Universitara suceveană a adus și un elogiu oamenilor Valentina și Andrei Eșanu, familiei lor în care cei trei feciori au crescut frumos avându-i pildă, precum și profesorului adevărat care este Andrei Eșanu, profesor care în cartea sa, de autor, a făcut loc și studiilor istoricului Constantin Ion Ciobanu și monahiei Gabriela Platon, doctorandă. Mulțumind, acad. Andrei Eșanu a mărturisit că Voronețul îi este tot atât de drag precum Căpriana, cu Maica Stareță a Mănăstirii Voroneț înțelegându-se din primul cuvânt, de la prima întrevedere. Nu-i o carte perfectă, a încheiat, ci expresia unei etape, o linie trasă la nivelul actual de cercetare al științei istorice, dar o carte la care a lucrat cu multă pasiune și cu mult drag și care s-a închegat doar într-un an, și în asta văzându-se puterea lui Dumnezeu. ,,O carte minunată, pe care chiar eu o consider minunată!” A doua zi, prima din Săptămâna Patimilor, împreună cu Stavrofora Irina Pântescu și monahia Gabriela Platon, oaspeții de peste Prut au fost la Universitatea ,,Ștefan ce Mare” din Suceava, invitați ai Facultății de Istorie și Geografie. Decanul acesteia, prof. univ. dr. Ștefan Purici, fost doctorand al profesorului Andrei Eșanu, l-a salutat ca pe un profesor întotdeauna de partea adevărului istoric, de partea adevărului național, și a mulțumit pentru sprijin în organizarea manifestării Mănăstirii Voroneț – Maicii Starețe Stavrofora Irina Pântescu și Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic – conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan. Manifestarea a debutat cu o conferință despre cercetarea istorică și despre discernerea adevărului în istorie ținută de acad. Andrei Eșanu, nu înainte de a și-l reaminti în fața aulei din corpul E al Universității, dominată de prezența vârstei tinere, a studenților, pe Ștefan Purici ca pe un student destoinic, și de a-și recunoaște lipsa de exercițiu în a conferenția: în urmă cu 17 ani pierzându-și total vederea, a renunțat la catedră, în exclusivitate în favoarea muncii de cercetare. Lipsă de exercițiu care nu s-a simțit, conferința Domniei Sale fiind și deosebit de interesantă, și deosebit de atractivă. A urmat prezentarea cărții dedicate Voronețului de către doi cititori de elită, istoricii, universitarii suceveni Vasile M. Demciuc și Mihai Lazăr. Vasile M. Demciuc a evidențiat ca purtătoare de un înțeles spiritual adânc începerea Voronețului la Pogorârea Duhului Sfânt și desăvârșirea la Înălțarea Sfintei Cruci, în trei luni, trei săptămâni și trei zile, ca extraordinară manifestare românească de universalism calitățile estetice recunoscute ale arhitecturii și picturii bisericii de la Voroneț, ca impresionant exemplu de armonizare a cultului, culturii și învățăturii, ca monument prin care dialogul cu istoria este la el acasă, la sfârșit adresându-li-se, cu felicitări, autorilor: ,,Prin excepționala monografie dedicată excepționalei Voroneț, v-ați înveșnicit în istoriografia românească!” În continuare, prof. univ. dr. Mihai Lazăr a subliniat cât de semnificativă este lansarea, la începutul Săptămânii Patimilor, în pragul Învierii, a istoriei unei mănăstiri, a istoriei Voronețului, adică a unei catedrale a ortodoxismului, exemplar unic în ceea ce privește arta religioasă, arătând că realizarea istoricilor basarabeni este cu atât mai remarcabilă, cu cât ea nu este numai o monografie, ci și o retrospectivă a istoriei Moldovei. Rememorând manifestarea amplă din 2008, desfășurată în aceeași perioadă cu înălțarea Voronețului în urmă cu 520 de ani, universitarul a rostit cuvinte de laudă și recunoștință pentru grija purtată comorii Voronețului de obștea monahală înființată acum 20 de ani, obște de călugărițe cârmuite cu credință, înțelepciune și neodihnit spirit gospodăresc de Maica Stareță Irina Pântescu – ,,Să-i mulțumim pentru tot ce a făcut în acești ani!” -, pentru contribuția monahiilor Gabriela Platon și Elena Simionovici la punerea în lumină a Voronețului, a universitarei Carmen Cornelia Balan, o apropiată a mănăs-tirii. De asemenea, prof. Mihai Lazăr s-a bucurat să o descopere menționată nu o dată prin lucrările sale în cartea Voronețului și pe colega Olimpia Mitric, iar acad. Andrei Eșanu să afle că universitara suceveană se afla prezentă în aulă. ,,Punct 0, punct de plecare pentru credință, cultură, artă – așa a zămislit-o Dumnezeu, să aibă acest rost – , Mănăstirea Voroneț își are în lucrarea acad. Andrei Eșanu și cercetătoarei Valentina Eșanu monografia cea mai complexă”, a mai spus prof. Mihai Lazăr. Invitată la rându-i să ia cuvântul, Maica Stareță Irina Pântescu a vorbit ca ,,un trăitor al românilor”, din inimă și cu nu puțină amărăciune, între-bând cu ce a ajutat UNESCO la refacerea Voronețului, când Voronețul a fost refăcut doar cu ,,banul văduvei”, al celor neavuți, dar care iubesc frumosul, credința, Țara. ,,Ne-a costat foarte mult să-l facem marcă înregistrată la OSIM”, a povestit, dar Voronețul trebuia ocrotit de primejdia de a deveni desen pe eticheta de cașcaval, fundal în reclama pensiunilor ș.a.m.d. Ca și Î.P.S.Pimen Suceveanul cu o zi înainte, și Prea Cuvioșia sa a citat din Eminescu, ,,Voi sunteți urmașii Romei…?”, pomenind de drumurile făcute de romani și astăzi utilizabile, pe când cele de la noi, asfaltate primăvara trecută, azi sunt pline de gropi, amintind de epoca pașoptiștilor, în care tinerii români plecați la studii în străinătate se bucurau să aducă în țară o lucrare, o carte, un document scumpe nouă, istoriei noastre, pe când astăzi nu știm cum și cât mai departe să le vindem. ,,Suntem ro-mâni! Să nu-i dezamăgim pe înaintașii noștri care ne privesc de Sus, să-și întoarcă fața de la noi!”, a mai spus, mulțumind în încheiere familiei Eșanu: ,,Pentru munca lor, Dumnezeu le va sta alături. Mulțumim Bunului Dumnezeu și celor care se străduiesc să scoată, ca arheologii din pământ, istoria, adevărul istoric din documente!” Manifestarea s-a încheiat cu o prezentare (și donație) de lucrări de interes istoric, cele mai proaspete apariții în domeniu din Basarabia, făcută de istoricul Sergiu Musteață. Și cu o urare de la Maica Stareță a Mănăstirii Voroneț, Stavrofora Irina Pântescu. O urare rostită în numele obștii sale pentru participanții la hram, la întâlnirea de la Universitate și păstrată ca ramura de salcie sfințită cu care ne-am întors de la Voroneț și pentru Dv., cititori ai acestor rânduri: ,,Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca Sărbătoarea Sfintei Învieri a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să Vă aducă Domniilor Voastre, precum și celor apropiați sufletește, multă sănătate, pace și bucurii sfinte! Cu frățească dragoste vă adresăm salutul sfânt: Hristos a Înviat!”