„Reforma” statului român continuă și după ieșirea din criză

Formațiunile politice PDL-UDMR și UNPR și Guvernul Emil Boc continuă amplul program politic de “reformare” a statului român, cu urmări în toate sectoarele vieții economico-sociale și culturale.

 

În Dicționarul limbii române contemporane, apărut la Editura științifică și enciclopedică, București, 1980, autor Nicolae Breban, a reforma, reformez înseamnă: „1. A schimba (în bine), a înnoi (o stare de lucruri); 2. A scoate din folosință un lucru vechi, uzat; 3. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar”. În șirul măsurilor încadrate în acțiunea de reformare a statului – așa cum declară, în forme diferite, oamenii Puterii – au fost cuprinse: tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor; reducerea pensiilor militarilor; disponibilizările din poliție; desființarea unor școli; reducerea numărului de cadre didactice prin mărirea normei didactice și a numărului de elevi pe clase, iar în prezent desființarea sau comasarea a 68 de spitale. Ne oprim acum asupra câtorva realități privind sistemul sanitar din România. În unele unități spitalicești, inclusiv în județul Suceava, s-au făcut investiții pentru reabilitarea clădirilor și dotări tehnice, ceea ce a condus la creșterea calității actului medical. Dar spitalele și cabinetele medicilor de familie au primit fonduri bănești tot mai mici, ceea ce a dus la neacoperirea cheltuielilor necesare asistenței medicale. S-a ajuns ca pacienții să-și procure medicamentele necesare tratării unor suferințe chiar din clipa internării în spital. În spitalele noastre lucrează medici și cadre sanitare cu temeinică pregătire și cu apartenență reală la profesia de medic sau asistent sanitar. Dar subfinanțarea activității medicale, “tratamentul” aplicat de autoritățile statului medicilor și personalului mediu sanitar, și în primul rând salariile, au determinat mulți și foarte mulți medici din anumite localități să plece în Marea Britanie, Spania, Germania, Italia sau Olanda, în unele din aceste state salariile fiind de 8-10 ori mai mari față de salariile de la noi! În prezent se desfășoară reforma sistemului sanitar românesc prin desființarea unor spitale. Fie că vorbim de spitalele de la Solca, Tulcea, Comănești, Urlați sau Cernavodă, fie că ne referim la personalul angajat în aceste unități cu tradiție și rol bine definit de-a lungul timpului, efectele privesc tot pe cetățeanul de rând. Acum, când populația nu dispune de posibilități, deplasarea la distanțe de 80-100 km la cel mai apropiat spital înseamnă și bani, și timp, dar mai ales riscuri în privința stării de sănătate. Astfel de evenimente deja au avut loc. Cum oare mai pot spune reprezentanții Puterii, chiar și domnul ministru Atillo Cszece, că s-au adoptat măsurile care trebuiau luate pentru reformarea sistemului sanitar? Reducerea cheltuielilor pentru asigurarea sănătății oamenilor să fie oare baza reformei sistemului sanitar ? Manifestările de nemulțumire ale populației din localitățile în care se desființează spitale sunt considerate de autorități drept manipulări ale partidelor din Opoziție, ba chiar și din partea unor posturi de televiziune! În plus, în ultima vreme am aflat că vinovat de aceste desființări este Guvernul Adrian Năstase care a dat o hotărâre de guvern în scopul desființării unor spitale și FMI care a stabilit câte și care spitale trebuie desființate! Cinismului i se adaugă lipsa de demnitate și de responsabilitate socială. Credem că o mai bună consultare cu oamenii din comunitățile care au de suportat astfel de măsuri și cu specialiștii din domeniu ar conduce la adoptarea de măsuri temeinic așezate și eficiente în folosul cetățeanului român. Pe această cale vom păstra încrederea oamenilor în deciziile autorităților, dar și sensul de a schimba în bine, de a înnoi, a termenului de reformă.