Vals

Ce importanță să aibă pentru țară faptul că ziua de ieri a fost cea a depunerii candidaturilor pentru șefia PDL? Exact importanța pe care fiecare dintre locuitori o acordă momentului. Chiar dacă ignoră (și în mod voit) partidul; mai ales dacă se raportează la el ca la partidul cu P mare. Iar de candidaturi, de șansele candidaților și de rezultatul din mai se leagă oarece calcule de viitor ale celor ce văd în această dispută pentru putere „meciul anului”. E ca la loterie?

 

Nu, nu poate fi ca la loto. S-ar părea că verdictul a fost deja dat, și nu de ieri de azi. Poate că sensul alegerilor a fost dat de Traian B., atunci când a spus că îl susține pe Emil B., fiindcă este „un politician onest, neatins de corupție”. Este foarte interesant cum, astăzi, onestitatea este numită ca fiind virtutea primordială a unui politician român. Mai că te obligă să te întrebi de unde-și ia acela pălăriile: de la Măgeanu (care în ultimii 20 de ani i-a făcut 5) sau i-a dat-o gratis subprefectul, de la frate-său, avocatul, mort săptămâna trecută? Mai că te aștepți ca-n onestitatea lui să se retragă, rușinat, din competiție. (Iar aici ar mai fi loc de o paranteză: Ați observat că, atunci când e în chestiune politica, se zice „onestitate”, nu „cinste”? E posibil să fie vorba despre un termen pe cale de a se specializa și care să nu însemne chiar ceea ce credem noi, vulgul, c-ar însemna!) Dacă-i așa, se mai poate întreba cineva ce șanse are în ecuație un contracandidat (să spunem Vasile B.)? Sau o variabilă ce nici nu a crescut suficient să fie B., ci doar P.? Rămâne, totuși, de urmărit spectacolul. Valsul abia începe.