1 la 40

Există reguli silviculturale care se aplică nu numai în terenurile cu vegetație forestieră, ci și vegetației forestiere înseși, atunci când nu e vorba de vegetația din grădină sau din livadă. De la plantare și până la doborârea lui, arborele sau arbustul dintr-un perimetru urban se supune, fără să protesteze sau să reclame undeva, regulilor pe care cei specializați din domeniul public le stabilesc pentru întreținerea frumuseții și utilității lor.

 

Și astfel se face că, periodic, arborii sunt tunși și frezați. Uneori au atâta cerbicie încât tunsul sare de la zero la… minus unu sau chiar minus doi. Li se ia scalpul, pur și simplu, viața este însă biruitoare, tunșii-felegunșii lăstăresc și-și reconstruiesc cu furie coroana. Este o metodă dură, copacul se reduce doar la tulpină, dar astfel i se mai dă o șansă de a reveni la viață. Când este tăiat însă, rămâne bun tăiat. Iar dacă este mesteacăn, că s-au tăiat mulți mesteceni sănătoși în iarna acesta în Suceava, lemnul poate deveni o minunăție de mobilă… Nobilă. Problema este că drumul către tăiere al unui arbore este nedrept de scurt. Scurt nu neapărat din perspectiva duratei demersurilor, ci din cea a incapacității sale de a se apăra. Rar apără cineva un arbore condamnat la moarte. Sigur, sunt arbori care trebuie tăiați, însă numai din perspectiva regulilor invocate la începutul acestor rânduri. Dar sunt copaci de care nu mai încape câte vreun locatar de bloc, care n-a sădit vreodată un pom în viața lui și nici nu s-a răcorit, vara, în curtea lui tat’su de la țară sub vreun tei. S-a răcorit poate doar într-o hală de fabrică sau sub acoperământul vreunei berării, ca un adevărat proletar. Ei, și când se supără fostul nostru proletar, soarta bietului copac este deja pecetluită. Călăul face cerere la Asociație că vrea să taie cutare copac. Care Asociație dă dovadă de umanism și de respect pentru democrație, face sluj și trimite la rândul ei o hârtie la Primărie. Care Primărie nu ia în considerare cererea dacă nu se obțin avizele de la mediu (APM) și silvic (ITRSV). Care avize se dau, pentru că sunt consultative. Străbătându-se astfel „parcursul legal”, Primăria își trimite plutonul de execuție. Și gata. Se pierde oleacă de timp, e adevărat, dar succesul este garantat. Când întrebi de ce se întâmplă, autoritățile dau vina una pe cealaltă. Venim, în consecință, cu o idee pentru consilierii locali și, de ce nu?, pentru parlamentari. Dați, domnilor, o lege prin care să-l obligați pe cel care propune tăierea unui copac să cumpere pe socoteala sa 40 puieți de aceeași esență, pe care să-i planteze într-o zonă stabilită de primărie. Când face dovada că a plantat, poate fi invitat la execuția celui căruia i-a cerut moartea…