I A T Ă !

(file din cronica vieții) Fie într-un ceas bun! Avem, iată, în față și volumul al II-lea de teatru din amprentele pe flăcări, generate, cu talent și măiestrie, de admirabilul condeier (deopotrivă iscusit meșter și al penelului) – George L. OSTAFI, prietenul de bază, printre altele, al Companiei Teatrale Bucovina.

 

Și, după asigurările autorului, lucrurile nu vor încremeni aici, domnia sa ne-a și amenințat, altminteri, că vor urma și alte, și alte volume! Cu volumul de față, opera dramatică a Conului Jorj (cum îi și place a fi… alintat) rotunjește 12 producții, preponderent comedii, cu precizarea că, anterior, au mai văzut lumina tiparului (ori au fost jucate pe scenă, transmise la radio sau traduse în alte limbi) piese precum: Ultima rădăcină, Precupeața, Străinul, Scrisoare pe-un harbuz, Zbor spre stele, Steaua norocului, Livada școlii… Volumul de față inserează piesele: Nuntă la Cetate, Broscărie-City, Longevitate, Imnul împușcat. Ne face plăcere să surprindem, pe măsură ce sporește opera dramatică, un plus de varietate tematică, un cumul de calitate în actul de creație. Nuntă la Cetate, de pildă, ne propune parcă un alt Ștefan Vodă decât cel prezentat în producțiile anterioare dramatice sau cinematografice. Un voievod mai… pământean, mai contopit cu brazda, mai apropiat și mai cald cu semenii din mijlocul cărora s-a ridicat. Un Ștefan cu o mână pe coarnele plugului și cu o alta pe sabie, bun și cu grijă părintească: mănâncă din același ceaun cu prietenii din copilărie, merge la vânătoare și bea o ulcică de Cotnari, zidește mânăstiri și se luptă cu turcii sau tătarii, apără credința, cunună vlăstare din norod. Pe scurt, un Vodă omenos, un Vodă viteaz, un Creștin și un Om. Cam în felul șugubăț în care îl portretizează însăși Domnița Mlădița, fiica sa: Da, că tătuca, atunci când n-are de lucru, ori face un război, ori zidește o mănăstire, ori se-n-soară. În Broscărie-City, ca și în piesa Longevitate, dramaturgul ne înfățișează tabloul panoramic al satului românesc de azi: părăsit, îmbătrânit, sărăcit; lume pestriță, democrație prea… slobodă, broaște și incultură. În totul, o comedie extrem de spumoasă, tot pe-atât de pitorească. O pilulă suprasaturată de umor, de șotii și haz. Volumul se încheie cu Imnul împușcat – scenariu dramatic, precum îl definește autorul, tragedie de groază, cum i-am spune noi. Aici, totul pare să se încheie și potrivească precum însuși… istoricul Ostafi o declară: Vina Istoriei este aceea că s-a născut mai târziu ca făptașul. Cancerul fascist (și hortismul…) e creionat și înfierat nemilos, fără cosmetizări inutile. Dictatul dement (și crimele monstruoase) este condamnat de bisturiul neiertător al Istoriei, iar atrocitățile sunt anihilate de eroismul unui popor neîngenuncheat. Tragedia protagonistului Ion Stâncă devine, sub pana condeierului… istoric, tragedia lui Doja, Horea, Cloșca, Crișan, Mihai Viteazul ori Avram Iancu, a întregii Transilvanii. Voila! Volumul al II-lea Amprente pe flăcări al Conului Jorj a sosit la ceas de Primăvară – la ceas de… Sărbătoare! Primăvara celor 78 de file din însăși viața autorului. Il y a un temps pour tout… SANDA-MARIA ARDELEANU