„Depresia de primăvară”

În ultimii ani, a început să se vorbească (mai ales prin revistele și pe site-urile web care se adresează femeilor), încă de cum se anticipează sfârșitul iernii, despre „depresia de primăvară”.

 

Aproape întotdeauna, respectivele articole nu sunt semnate de specialiști (uneori, aceștia abia dacă sunt invocați); iar aceasta ar fi doar o explicație (dar importantă) a confuziei care se induce de la început. De altfel, și în alte cazuri se poate constata utilizarea abuzivă a termenului „depresie”, pentru situații în care nu poate fi vorba despre așa ceva. În câteva articole apărute din martie până în prezent, am găsit caracterizând „depresia de primăvară” fie tristețea, oboseala/ lipsa de energie, fie adaptarea greoaie la temperaturile în creștere (care, adăugăm, pot ajunge în relație inclusiv cu modificări de percepere a imaginii corporale/ imaginii de sine, întrucât schimbarea – și chiar achiziția… ce poate provoca dureri de cap suplimentare! – vestimentației riscă să implice nemulțumiri: garderobă socotită mai puțin adecvată, zone ale corpului care „au uitat” cum să se etaleze în public, eventual kilograme în plus etc.) și la noile provocări pe care le poate genera în această perioadă viața socială și profesională (ieșiri mai dese în compania prietenilor/ colegilor, ieșiri mai dese în aer liber etc.) În majoritatea cazurilor este vorba, de fapt, despre ceea ce numim „astenie de primăvară”, altele fiind doar situații de adaptare mai dificilă la mediu, în fond similare – dacă există predispoziții și survin – cu altele, care nu țin neapărat de schimbarea anotimpurilor. Astenia (de primăvară) reprezintă o stare de disconfort fizic și psihic ce se instalează de regulă pe la începutul lui martie. Primele sale manifestări sunt de ordin fiziologic; apoi ele se combină cu: trezire dificilă (chiar și după 7-8 ore de somn), buimăceală, oboseală, lipsa energiei necesare activităților din timpul zilei, delăsare, pasivitate, diminuarea puterii de concentrare. Modificările psihice variază de la individ la individ: iritabilitate, nervozitate, melancolie, lipsă de tonus, dificultăți de comunicare, insomnie. Urmările se observă în activitățile cotidiene: persoana afectată de astenie nu mai este la fel de ordonată, de atentă, de rapidă și precisă în rezolvarea unor sarcini; poate manifesta o anume indiferență în relațiile cu cei apropiați. De regulă, momentele critice sunt resimțite până înspre ora 11 a.m.; ulterior, treptat, persoana „își intră în ritm”. Persoanele active (25-55 de ani) resimt cel mai frecvent și, adesea, cel mai acut așa-numita „astenie de primăvară”. Adolescenții și tinerii o depășesc, de regulă, cu ușurință, iar vârstnicii se simt avantajați de venirea primăverii, pentru că se pot plimba din nou în voie, simțind chiar că „întineresc”. Iar, în ciuda unor prejudecăți, femeile nu sunt mai afectate decât bărbații. În schimb, ele sunt cele care exteriorizează mai mult stările specifice asteniei, în vreme ce bărbații preferă să-și tăinuiască trăirile interioare. De fapt, și femeile, și bărbații se confruntă cu simptome similare ale asteniei.