Eminescu sărbătorit de românii din Nord, în Nordul vieții sale

La reîntoarcerea de la Cernăuți, în Vama Siret a urcat un tânăr, în uniforma profesiei sale, să-și facă datoria. Nu, nu adusesem țigări, vodcă etc. Dar bani? Aveam la noi o sumă mai mare de 10 mii de euro? Toată lumea s-a înveselit, râsete. “Ce vorbiți?! Suntem scriitori!” Tânărul a surâs cu finețe: “Atunci poate ar trebui să vă întreb de absint…” Nu are importanță câți din autocar cunoșteau celebrul tablou al lui Fantin-Latour, cu “Les Poetes Maudits”, Poeții Blestemați, Verlaine și Rimbaud la un colț de masă, în față cu un pahar de absint. Important rămâne că foarte tânărul va-meș era cunoscător și iubitor de poezie și că prin el o întreagă generație făcea un semn prietenos literaturii într-o vreme în care i se prezice asfințitul.
 

Și pentru ca el să nu fie socotit singular și asimilat condiției florii neaducătoare de primăvară, câteva zile mai târziu primeam o invitație de la cenaclul sucevean “Zidul de hârtie”, “în pubul boem La Fierărie”, la o dezbatere privind poezia românească în 2010, despre Premiul Național pentru Poezie “Mihai Eminescu” de la Botoșani, despre Dinu Flămând și despre ceilalți poeți nominalizați, “dar și despre posibila carte de poezie a anului 2010, precum Cartea alcool, a poetului clujean Ion Mureșan”, cu lecturi din versurile poeților menționați. Mai mult ca oricând, în acest ianuarie al anului 2011, ziua de naștere a lui Eminescu a chemat scriitorii în călătorie dinspre cărți spre Nordul nașterii sale, în locuri ale vieții sale. Trei întâlniri tradiționale și de incontestabil prestigiu (aflate la a XX-a ediție), cu premiile lor, le-au orientat drumurile de la Timișoara, București, Cluj, Iași, Huși, Vatra Dornei, Suceava, Botoșani, dar și de la Chișinău, New York și Paris, la Cernăuți. Este vorba de Festivalul Literar “Mihai Eminescu” Suceava, de Zilele Eminescu de la Botoșani și de Festivalul Internațional de Poezie “Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi…” , inițiat de Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, precum și de premiile naționale “Eminescu”, înmânate la Putna, pentru cel mai valoros studiu dedicat creației eminesciene, iar la Botoșani pentru poezie, Opera Omnia și Opera Prima. Deschis la Colegiul Tehnic “Petru Mușat” Suceava, festivalul sucevean a încununat în acest an cu Premiul Național Eminescu întreaga activitate de eminoscolog a acad. Dimitrie Vatamaniuc, precum și cartea lui George Popa “Luceafărul. Treptele spiritului hyperionic”, Arhip Art Sibiu, 2010. În mod excepțional, dl acad. Dimitrie Vatamaniuc, sărbătorit în Bucovina astă toamnă la a 90-a aniversare, a mulțumit pentru premiu doar telefonic, iar dlui George Popa premiul i-a fost înmânat la Suceava, deoarece vârsta și vremea nu i-au îngăduit primului laureat să plece din București, iar pe cel de-al doilea l-au rechemat în aceeași zi la Iași. Tot de încălcarea obișnuinței a ținut și următoarea etapă a călătoriei scriitorilor bucovineni, cu oaspeții lor de la Huși, Lina și Theodor Codreanu, pentru că a înscris un popas la Grănicești și și-a propus depășirea graniței, în Regiunea Cernăuți. La Grănicești, la invitația poetului Constantin Hrehor, mulți dintre noi au trecut prima dată pragul bisericii în care Constantin Hrehor slujește ca preot. Și tot pentru prima dată au putut să vadă, zugrăvit de Constantin Hrehor, chipul Poetului într-un astfel de locaș. Aș mai spune că nici cupa de șampanie ciocnită la Grănicești întru cinstirea lui Eminescu nu a fost un gest de toate zilele, ci a avut ceva împărătesc, prin aerul său vechi și ceremonios, în deplin acord cu scrisul elegant înflorit, de hrisov, al lui Constantin Hrehor. Iar senzația de basm a fost și mai mult întărită, când am ajuns dincolo de hotar, de ivirea din cețurile serii a unor personaje fabuloase, capre, urși, capete încoronate. Cu mult mai de mult decât noi, malanca își desfășura alaiul. Intram în noaptea de 13 spre 14 ianuarie 2011, noaptea Anului Nou și a Sfântului Vasile pe stil vechi, iar timpul pășea îndărăt. În Cernăuți, cât să ne despărțim de câțiva din tovarășii noștri de drum, rămași cu picturile expoziției și cărțile lansării de a doua zi la sediul Societății pentru Cultura Românească “Mihai Eminescu”, călătoria a continuat spre Herța, acolo unde fusese prevăzută prima confluență a celor trei manifestări. Întârziați de ocol, am ajuns la Casa de Cultură din Herța ca niște colindători la o casă cu ferestrele deja luminate, motiv pentru poetul Vasile Ursache, directorul Centrului Cultural Bucovina, să întrebe șuguind: “Primiți cu Eminescu?” Din sala arhiplină ne-am salutat cu ai noștri – adică membri ai Societății Scriitorilor Bucovineni, poeta Lucia Olaru Nenati și criticul Mircea A. Diaconu, invitați în grupul de la Botoșani, precum și cu poeții Vasile Tărâțeanu și Ilie Tudor Zegrea, gazde în Regiunea Cernăuți ale tuturor scriitorilor din Țară și din alte țări -, am aplaudat oficialitățile – dnii Victor Crâșmaru, șeful Administrației de Stat Herța, Ion Ciornei, președintele Consiliului Raional Herța, și Cătălin Mugurel Flutur, primarul municipiului Botoșani – și scriitorii care au urcat pe scenă, poeta Ana Blandiana, poetul Gellu Dorian și prozatorul Varujan Vosganian, prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. Și, desigur, virtuozitatea “Plaiului Herței”, condusă de Ilie Crâșmaru, cu un electrizant program folcloric. Și pentru că au fost anunțați la microfon, colegial, de Vasile Tărâțeanu, să-i numim și noi pe condeierii suceveni duși fără greș de gipiesul lui Cristi Neculai la Herța. Așadar, Vasile Ursache, Constantin Arcu, președinte al S.S.B. și redactor-șef al revistei “Bucovina literară”, Carmen-Veronica Steiciuc, Anica Facina, Alis Niculică, Viorica Petrovici, Mihai Pînzaru-PIM, Liviu Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Alexandru Ovidiu Vintilă, împreună, cum spuneam, cu Lina și Theodor Codreanu. Să adăugăm acestui răstimp petrecut la Herța momentul, în ce ne privește de sinceră emoție, prilejuit de mărturisirea publică a lui Ilie Tudor Zegrea că imediat după 1990 primul loc din Patria Istorică în care a coborât din tren pășind ca într-o rugăciune a fost Suceava. Atunci, și apoi imediat la București, nu putea să creadă că în jur “toată lumea vorbește românește, în limba neamului, nu-mi venea să cred că există un asemenea confort, o astfel de bucurie, să te trezești dimineața în limba ta” -, moment ce trebuie îngemănat cu mărturisirea lui Theodor Codreanu că fiind în comisia națională a olimpiadei “care mai purta numele lui Mihai Eminescu, mi-a atras atenția un tânăr din Herța; nu-i mai știu numele, dar știu că i-am zis că poate într-o zi voi ajunge și eu la Herța, și iată-mă!” și cu profunda sa convingere că în spiritului eminescianului Limba este stăpâna noastră, “atâta vreme cât nu vom accepta ca alții să fie stăpânii limbii noastre, mai există o speranță, inclusiv pentru herțeni”. Inclusiv pentru cernăuțeni! Și triplat cu spusele Auricăi Bojescu: “La noi, la Hliboca, se zice că la Herța lumea a ieșit de-acum din sărbători, dar, uite că aici sărbătorile continuă. Să ne trăiască în veci limba română, limba marelui Eminescu!” Ar fi atâtea de povestit, de pildă despre podoabele luminos albăstrui ale drumului și așezărilor spre Boian, spre Hotelul Bukovinska Zirka, unde am tras în noaptea aceea scurtă, toate celebrând Anul Nou, despre frumoasa casă și frumoasa fântână pe care ni s-au oprit privirile în zori de la fereastra lui, dar prefer să aleg mulțumirea cu care dimineață, felicitându-l pe Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură Românească “Mihai Eminescu” Cernăuți, de ziua numelui, s-a grăbit să-mi facă un dar: ziarul pe care îl conduce, “Gazeta de Herța”, la care pierduse jumătate de revelion numai ca pe prima pagină să poată să apară articolul colegului său Adrian Medvedi despre manifestarea de la Herța. De aici, relatarea ar trebui să continue cu impresionanta întâlnire a românilor de pretutindeni la depunerile de coroane de la Monumentul lui Eminescu din Cernăuți – unde toată lumea dorea o fotografie cu Poetul, dar și una cu Poeta, Ana Blandiana izbutind tinerește (fiindcă e întineritoare atâta iubire) să răspundă dorinței tuturor, să ajungă și la Universitate, și la expoziția Grumăzescu de la Muzeul Etnografic Cernăuți -, dar pașii povestirii noastre se îndreaptă spre sediul însemnat de Tricolor al Societății “Eminescu” din Cernăuți. Aici, în prezența Excelențelor Sale, dna consul-general Tatiana Popa și dl consul Dorin Popescu, dl prof. Dan Lohănel, directorul Liceului Particular Nr. 1 Suceava, care a finanțat și premiul decernat dlui acad. Dimitrie Vatamaniuc, a înmânat două premii, din partea sa și a dlui deputat Ioan Bălan, Societății “Eminescu”, ca semn de apreciere și de susținere a activității acesteia. Alte două premii, Premiul Special al Societății Scriitorilor Bucovineni acordat în 2010 lui Grigore Crigan, pentru volumul său despre Eminescu, “Cea mai curată lacrimă a noastră”, și Premiul pentru Traducere al Fundației Culturale a Bucovinei lui Tudor Andrieș (pentru prima traducere integrală în ucraineană a unei cărți semnate de un scriitor contemporan din România, carte ce ne aparține) au fost înmânate laureaților cernăuțeni cu aceeași ocazie. Dar orele petrecute la Societate au fost dominate de vernisajul unei expoziții de pictură, “Iarnă bucovineană” (dintre pictori fiind prezent prof. Ioan Bodnar) și de lansarea unei antologii de poezie bucovineană ilustrată de Mihai Pînzaru-PIM, într-o atmosferă de melancolie, întrucât cunoscutul artist plastic își dedicase creațiile memoriei soției, nu de mult răpită vieții de o boală necruțătoare, și fiindcă își sărbătorea odată cu lansarea ziua de naștere. Grație profesorilor Romeo Istrati, Mihaela Neacșu și Alina Nemțoi, Colegiul Tehnic “Petru Mușat” Suceava a fost prezent și aici cu videoproiecția a două filme dedicate Poetului. Și, grație lui Tudor Andrieș și celei care povestește, un omagiu simplu a fost adus și la școala în care a învățat, gimnazist în Cernăuți, Mihai Eminescu. Ziua nașterii Poetului Național – Ziua Culturii Naționale a avut de asemenea un program dens. După depunerea de coroane la bustul din Suceava, după recitările unor elevi de la Colegiul “Mihai Eminescu” Suceava și după scurte alocuțiuni, la Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera” Suceava s-a petrecut lansarea volumului “Poeți din Basarabia” de Adrian Dinu Rachieru, despre care au vorbit Ion Beldeanu, Theodor Codreanu și autorul însuși. Momentul meritând o atenție aparte, rămâne semnificativ în context prin prezența astfel și a Basarabiei la sărbătorirea lui Eminescu în Nordul nașterii și al unor ani importanți ai vieții sale. Primii doi dintre ei chiar au fost imaginați de poetul Ion Cozmei la Călinești Cuparencu, unde însuflețirea cu care s-a recitat și cântat într-o frumoasă limbă română este cu atât mai meritorie cu cât Irina Corduban, Elena Tanasiciuc și colegii lor sunt de etnie ucraineană, vorbitori de ucraineană. Felicitând pentru implicare afectivă pe micuții artiști de la școlile din Călinești și Șerbăuți și pe profesoarele lor, Lavinia Costiuc, Roxana Dragomir și Delia Martineac, să reținem și momentul de vârf al manifestării de aici: proclamarea, lângă bustul lui Eminescu, de către dl Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava, a anului 2011 ca an al personalităților sucevene, al inițierii unui festival “Ciprian Porumbescu” și a altuia, dedicat rapsozilor populari. Chiar dacă nu a reprezentat, cronologic, finalul Festivalului de la Suceava, acesta confluind, cu prezența poeților Carmen Veronica Steiciuc, Viorica Petrovici și Vasile Ursache, la cocteilul de la Botoșani, acolo unde Premiul Național “Mihai Eminescu” Opera Omnia a încununat în acest an creația lui Dinu Flămând, relatarea noastră se încheie, pentru că inima alege, cu cel mai înalt moment al lui – slujba de pomenire și recitalul susținut de elevii Școlii Putna (îndrumați de directorul și scriitorul Mircea Aanei și de prof. Ioan Andronachi) la Mănăstirea Putna. Cu mențiunea că în acest spațiu ales s-a alăturat grupului de călători și poetul și filosoful Vasile Macoviciuc, să ne bucurăm cât mai mult de amintirea acelei nopți fără seamăn, cu pajiști de zăpadă sub cer, cu aburul glasurilor îngerești ale copiilor ridicându-se în fuioare luminoase spre stele și cu părintele stareț Melchisedec povestind parcă de dincolo de vremi despre Maica Domnului numărând pașii călătorilor și despre arderea ca o lumânare a lui Mihai Eminescu. Despre Poetul care ne-a spus că a sosit timpul să ne scriem singuri istoria.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: