Cezar's

D’ale politicii (112)

– Un dicționar… alternativ –
 

> Adulter. O eseistă canadiană: doar primul adulter e cel care contează, cel dificil de comis și de trăit, ca orice prim pas într-o direcție nouă, ne-cunoscută. Următoarele nu sunt decât niște repetări, tot mai ușoare, mai banale. Te afunzi în plăcere și uitare cu obișnuința cu care seara tragi storurile ca să poți adormi mai repede… > Capitalism. Exploatarea omului de către om. Comunismul, sistemul opus, în-seamnă inversul. > Dreptate. Un scriitor american a făcut o observație care exprimă implicit una din valorile acestui popor, dreptul fiecărui om la demnitate: nu e corect să credem că există oameni care se înșală mereu asupra realității, care nu au niciodată dreptate. Până și un orologiu defect are dreptate de două ori pe zi! > Eftimiu (Victor). Fermecător, original scriitor care a încântat copilăria unor gene-rații succesive, autor pe ne-drept acoperit de colbul uitării… Dar, mai bine citez aici din amintirile amicale ale unui „monstru sacru” al teatrului românesc, Radu Beligan, această memorie vie, activă a frumoaselor vremuri – fie și doar prin normalitate, stare atât de lipsă azi… – interbelice. În ciuda diferenței de vârstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din “Omul care a văzut moartea”. Fă-ceam deseori vacanțele împreună la mare și ne pie-deam în lungi discuții peri-patetice, el în plină facondă, eu fermecat de erudiția lui în multe domenii. Eftimiu, care se născuse în Boboștița din Epirul albanez și n-a știut, până la șapte ani, nicio boabă românească (sic! – n.a.), era pasionat să descopere originea unor cuvinte și deținea secretul multor etimologii neaștetate. De pildă, îmi spunea el, cuvântul săndulie, cu care oltenii numesc covorașul de lângă pat, vine de la frațuzescul „descente du lit”. Cuvântul mișto, revendicat de țigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemțească „mit stock”, adică „cu baston”, ceea ce înseamnă cineva de condiție bună. Un tip cu baston e un tip mișto! Tot din germană vine și cuvântul șmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialiști în degustarea vinurilor. În ger-mană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operația era un șmeker, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteț, imposibil de tras pe sfoară.  Odată, la Constanța, ne-am oprit în fața unei vitrine în care erau expuse vreo 20 de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niște orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunț scris cu litere mari preciza: “OVIZI, 6 lei”. Îmi amintesc explozia de râs pe care ne-a stârnit-o acest plural stupefiant și, de aici, considerațiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI… Tot Eftimiu mi-a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte și un alt nume când sunt vii. Boul se cheamă ox când este pe patru picioare și când este tăiat se cheamă beef. Vițelul viu se cheamă calf, iar mort se cheamă veal. Porcului i se spune pig când este viu și pork când este mort. Oaia este sheep când trăiește, dar când ea moare devine mutton. De ce? Fiindcă în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemți: ox, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau – veal; porc – pork; mouton – mutton; boeuf – beef !”. > Iluzionist. Cred că mă voi retrage – mi-a mărturisit ultimul artist iluzionist – politicienii români de azi îmi dau, de ani de zile, lecții de eficiență, de convingere or-bească, de hipnoză colectivă, de „orbire” și de manipulare în masă, la care eu nici că aș putea spera… > Limbă. „Ce limbă stricată e la București!” se mira Eminescu. Ce ar spune el – se întreabă un publicist lucid, și noi odată cu el – dacă ar asista la masacrul – ori dezmățul? – lingvistic actual: targetare, focusare, prioritizare, sustenabil, interoperabil, tunarizare, vulnerabilizare, paparațizare, sexoasă, europenizare, expertiză, rebrandizare-brănduire, bankingizare, fidelizare, supraaccizare, bugetivor, shopingeală, fastfoodizare, implementare, franciză, nursering, premaritalizare etc., etc.? > Mafie. Organizație nefiscalizată, non-nonprofit, care integrează „armonios”, la nivel național, sferele finanțe-lor, economiei, politicii, în mod oficial și public inde-pendente, divergente, separate. > Osip (Giucașvili). Numele originar al temutului Stalin (datorat nu „tăriei sale de oțel”, ci uneia din amantele sale de tinerețe, Ludmila Stal). O recentă carte, „The Young Stalin”, luminează copilăria și tinerețea – ținute decenii în cel mai deplin secret – gruzinului handicapat și complexat fizic, bătut crunt și repetat de părinți și conturează o biografie juvenilă ce îi explică perfect evoluția și cruzimea. Ca și Ceaușescu, singura meserie pe care a avut-o a fost cea de cizmar (deși mama absolventului de seminar l-ar fi visat… preot ), iar în tinerețe a fost un adevărat Al Capone, șantajând și luând taxe de protecție de la industriași și bancheri, între care familia Rotschild. Se pare că baza încrederii lui Lenin în „haiducul” gruzin a stat în sumele substanțiale și constante de bani cu care Osip îi „sponsoriza” activitatea revoluționară din exil. Ajuns la cârmă după decesul unui Lenin cu mințile rătăcite (căruia tovarășii bolșevici i-au refuzat cererea de a i se administra otravă pentru a-și scurta suferința), Stalin și-a înlăturat cu duritate „tovarășii de drum”, jucând abil, geopolitic, între Hitler și aliații apuseni (la întâlnirile trilaterale de la Teheran și Yalta a izbutit, măiestrit, să obțină „partea leului”, inclusiv prin manipularea eficientă a președintelui Roosevelt – acesta îi va mărturisi în secret că S.U.A. ar prefera o Europă rusificată ca o contrapondere la influența engleză! – împotriva „bețivanului” Churchill). Dar și englezul era fascinat de Stalin, despre care avea să declare, după moartea acestuia, în 1953, că „atunci când Stalin a venit la putere, Rusia ara pământul cu plugul de lemn. Când el a murit, țara sa era a doua superputere a lumii, întrecută doar de S.U.A.”. Altfel spus, dictatorul gruzin a reușit în doar 29 de ani ceea ce americanii au izbutit doar în două secole, cu trei duzini de președinți… De acord, domnule Winston (care ne-ai vândut rușilor după pofta lor, scrisă pe un șervețel de masă), dar oare cu ce preț de sânge, lacrimi și suferință a reușit criminalul neegalat care a fost Stalin această performanță?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: