Tereza Sinigalia și Oliviu Boldura despre „Monumente medievale din Bucovina”

– note de lector – Complexele arhitectonice ecleziastice medievale din nordul Moldovei sunt cu adevărat locașuri de liniște sfântă, de înduhovnicire, sunt cu adevărat guri de rai. Sunt locuri de înfrumusețare a sufletului, iar peste toate aceste frumuseți strălucește chipul bărbatului duhovnicesc în care se reoglindește însuși chipul lui Hristos, Frumusețea cea prea luminată.

 

Toate aceste ctitorii, podoabe al Ortodoxiei, au atras atenția, și o atrag și astăzi, unui număr impresionant de cercetători, români și străini, prin ale căror osteneli conjugate au fost introduse în circuitul științific monumentele și operele de artă făurite de meșteri anonimi de-a lungul Evului Mediu românesc. Rând pe rând, istorici, arhitecți și restauratori români, începând cu N. Iorga, V. Grecu, Oreste Tafrali și continuând cu I.D. Ștefănescu, Virgil Vătășianu, Vasile Drăguț, Răzvan Theodorescu, Sorin Ulea, Cristian Moisescu, Tatiana Pogonat, precum și străini începând cu Ch. Diehl, Henrz Focillon, Andre Grabar și continuând cu L. Brehier, W. Podlacha, Paul Henry, Laura și Paulo Mora au poposit în fața monumentelor noastre descifrând realități artistice de neuitat în „acele împărătești mantii colorate care în secolul al XVI-lea au fost așezate pe umerii de piatră ai ctitoriilor domnești” (V. Drăguț), cărora le-au consacrat studii deosebite, înțelegând că aceste capodopere universale exprimă direct sau indirect o atitudine în fața istoriei, atitudine exprimată unic în lume prin aceste fresce fără pereche, înregistrând multiform ethosul și aspirațiile estetice ale poporului, uneori și dimensiunea socială. Pictura murală din nordul Moldovei este reflexul unei vieți, este modul nostru specific de a dialoga cu istoria într-o complexitate și originalitate aparte. Complexitate – pentru că la începuturile artei aulice est-carpatice s-au întâlnit aici influențele marilor stiluri ale vremii – bizantin, gotic și, mai târziu, renascentist –, grefate pe o tradiție autohtonă, dar deopotrivă, trebuie avute în vedere durata și amploarea fenomenului în discuție, întins pe aproape 25 de ani și cuprinzând arhitectura, sculptura, pictura murală, deopotrivă cea interioară și cea exterioară ș.a. Acestei complexități îi este dedicată și cartea pe care o supunem atenției, carte datorată unui renumit istoric de artă, Tereza Sinigalia, cercetător principal la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române, și unui renumit restaurator de pictură murală, Oliviu Boldura, profesor la Universitatea Națională de Arte din București: Tereza Sinigalia, Oliviu Boldura, „Monumente medievale din Bucovina”, Editura ACS, București, 2010, 240 p. Și nu întâmplător cartea este editată de Art Conservation Support (ACS), adresându-se celor care vor să știe ce înseamnă restaurarea și a restaura, dar și a conserva și a transmite. Cum era și firesc, această carte se deschide cu un cuvânt de binecuvântare pentru cei care lucrează la aceste monumente de câteva bune decenii cu pricepere inegalabilă și dăruire totală din partea Înalt Preasfințitului Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, arhiereul care cu timp și fără timp veghează ca aceste mărturii ale credinței și demnității ortodoxe să-și recapete frumusețea cea dintâi. După o prezentare succintă a unor Repere istorice, a unor date generale legate de istoria orașului Suceava, se începe prezentarea detaliată a monumentelor istorice, prezentarea deschizându-se cu Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, continuând cu Dragomirna, Pătrăuți, ajungând apoi în zona Rădăuți și nu în ultimul rând în zona Humor, locul unde în urmă cu aproape patru decenii profesorul Oliviu Boldura își făcea ucenicia la prima școală de restaurare și conservare a picturii murale sub directa îndrumare a regretaților prof. Vasile Drăguț și Tatiana Pogonat, precum și a cunoscuților specialiști Laura și Paulo Mora. Atenția în citirea acestei lucrări este atrasă și de acea rubrică, pe care mărturisesc sincer nu am mai întâlnit-o până la această lucrare, rubrica „Știați că”, menită să prezinte ceea ce este cu totul aparte la monumentul prezentat. Tot ca o noutate, în această carte sunt prezentate imagini comentate din etapele de restaurare a componentelor artistice ale monumentelor istorice, subliniind la momentul potrivit că „restaurarea, ca denumire generică a procesului de conservare și punere în valoare, contribuie în mod cert la transmiterea în timp a valorilor artistice”. După parcurgerea paginilor acestei lucrări, văzând ce înseamnă arta conservării monumentelor istorice, înțelegem că fenomenul conservării este un proces continuu și nu doar episodic și nouă ne revine sarcina de a avea o grijă permanentă față de aceste valori vulnerabile, valori care biruind vremelnicia și transmițându-ne mesajul apărării naționale și al evlaviei străbune ne-au înveșnicit în arta și civilizația universală.