PSD Suceava 2020

Congresul General al Bucovinei

În anul 1917, în Dieta de la Viena se aflau 6 deputați bucovineni, care s-au constituit în Consiliul Național, iar în anul următor, la 17 octombrie 1918, George Grigorovici spunea: „Unirea românilor este un ideal și o țintă pe care o vor urmări românii totdeauna și în veci…”.
 

Un grup de intelectuali, în frunte cu Sextil Pușcariu, s-a întâlnit în casa medicului Iosif Bodea, la 11 octombrie 1918, și au discutat despre unirea Bucovinei cu România. În primul număr al ziarului “Glasul Bucovinei” din 22 octombrie 1918, articolul „Ce vrem?“, semnat de 14 intelectuali bucovineni, cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. La Palatul Național din Cernăuți a fost convocată, pentru ziua de 27 octombrie 1918, o adunare politică care s-a transformat în Adunare Constituantă. La propunerea lui Dionisie Bejan, președinția a fost transmisă lui Iancu Flondor. După dezbateri ample s-a ales Consiliul Național format din 50 de persoane, iar apoi s-a trecut la redactarea unei moțiuni a Consiliului Național, moțiune care a fost adoptată cu mare entuziasm. Adunarea Constituantă a adoptat Moțiunea în care se prevedea unirea tuturor românilor într-un stat național independent în urale și cântece: „Trăiască România Mare” și „Deșteaptă-te române”. Preotul Dionisie Bejan, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, a rostit cu acest prilej cuvinte de autentică semnificație pentru acel moment: „Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci îmi văzură ochii mântuirea neamului”. Populația românească din Cernăuți a ieșit pe străzi, s-au înălțat steaguri tricolore, iar Iancu Flondor a cerut guvernului Etzdorf predarea puterii către români și retragerea soldaților români din armata austriacă. Autoritățile străine au refuzat, în Cernăuți au apărut tulburări și, ca urmare, patriotul român Iancu Flondor a chemat în ajutor armata română. O divizie de infanterie, condusă de generalul Iacob Zadik, a restabilit ordinea în orașul Cernăuți. În aceste împrejurări, Consiliul Național Român a convocat pentru ziua de 28 noiembrie Congresul General al Bucovinei în sala sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuți, la care au participat delegați aleși: 74 ai Consiliului Național Român, 7 ai Consiliului German, 6 ai Consiliului Polon și 13 ruteni. Preotul Dionisie Bejan l-a propus ca președinte al Congresului pe Iancu Flondor. În acel cadru înălțător, Iancu Flondor a afirmat că Bucovina este parte organică a Moldovei, că a fost samavolnic smulsă din trupul acesteia și că românii bucovineni au îndurat multe și grele opresiuni din partea dominației străine. În Moțiunea Congresului era scrisă hotărârea: „Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI”. Istoricul Ion Nistor a motivat moțiunea, subliniind nevoia unității naționale pe baza unității de limbă, obârșie, datini și obiceiuri și de cultură românească. Moțiunea a provocat în sala Congresului, în orașul Cernăuți și apoi în toată Bucovina, un mare entuziasm. La Congres au mai luat cuvântul: Pan Halippa – delegatul Basarabiei, care a prefigurat apropiata Unire a tuturor românilor; I. Pelivan – din partea Consiliului Director al Basarabiei; Gheorghe Crișan – din partea Consiliului Național al Românilor din Transilvania. Delegația condusă de Iancu Flondor a plecat la Iași spre a înmâna regelui Ferdinand actul Unirii Bucovinei cu România. Au urmat evenimentele specifice perioadei de tranziție dintre Unire și integrarea Bucovinei în sistemul politico-administrativ al României. În anul 1940, pe baza Tratatului Ribbentrop-Molotov, a venit ultimatumul sovietic prin care nordul Bucovinei a fost din nou smuls din trupul Țării. În anul 1997 a fost semnat, parafat și ratificat Tratatul politic de bază dintre România și Ucraina prin care s-au cedat fără niciun temei istoric, juridic sau moral nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei statului ucrainean. Petru Bejinariu, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: