Întâlnire cu marea la Suceava

De joi, 22 iulie 2010, la Galeria ,,Ion Irimescu” a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Suceava, ne așteaptă în plină vară toridă, neobișnuită pentru Suceava, pentru ținutul nostru nordic, miracolul răcorii, al brizei, al mării și mai ales al lânii, lemnului, alamei ridicate la rang de artă.

 

Expoziția deschisă aici contrapune nu doar temperaturii fizice de afară, metafizica ei, ci și obișnuințelor dominante, strivitoare ale orașului, lumii și timpului în care trăim, gândul ridicat deasupra lor, gândul la cele care visăm să rămână. De aici și opoziția creionată de președinta Filialei, artista plastică Lucia Pușcașu, între călătoriile, vacanțele estivale ale celor care trăiesc pentru bani și au bani și truda artiștilor, creatoare de valoare durabilă, dar nerecunoscută, neprețuită ca atare de comunitatea prinsă în vârtejul preocupărilor pentru câștiguri materiale, pentru bunuri perisabile, dătătoare de satisfacții mediocre, de aici sentimentul insularității, al insulei, de care vorbea cunoscutul critic de artă Valentin Ciucă la vernisajul expoziției ,,Impresii marine”, cu tapiserii de Marcela Larionescu, din Rădăuți, metaloplastii de Viorel Grigoraș, din Gura Hu-morului, și sculptură în lemn de Ion Maftei, din Câmpulung Moldovenesc. Tot Domnia Sa, evocând a XX-a aniversare a „Saloanelor Moldovei” Bacău-Chișinău (în care se află și lucrările artistelor plastice Eugenia Goraș și Geta Gheorghiu din Suceava), vorbea de primul lor catalog, tras la xerox, de pe paginile căruia anii șterseseră scrisul, fără însă să poată șterge din inimi, din memorie amintirea lui, înțelesurile sale, voind să spună că lucrurile care merită să rămână își găsesc căi de recunoaștere și rezistență în ciuda acțiunii distructive a timpului și a mentalităților mercantile. Taina se află în credința, în încrederea și îndoielile artiștilor, în pasiunea care le guvernează creația. Despre această iubire pentru ceea ce face vorbesc și tapiseriile Marcelei Larionescu, ea însuflețește nostalgia cu care se gândește la mare, însuflețind suportul textil al valurilor, năvoadelor, care scot la iveală stele acvatice, cochilii misterioase, amprentele unduitoare ale zborurilor de pescăruși. Marcela Larionescu este o artistă care își urmează calea, o cale pentru care și facultatea, dar și mama, Virginia Larionescu, și un șir imemorial de străbunici lucrând la război, la gherghef, cu iglița sau cu acul, i-au făurit barcă și vâsle, lăsând-o însă să înainteze singură spre depărtările cărora le aude chemarea. În dominanta azurie, cu marea și cerul oglindit în ea, alternanțele de alb și albastru (Marcela Larionescu însăși le abordase în ținuta vestimentară de la vernisaj, drept încă un semn că autoarea și creațiile sale își aparțin), de plin și gol (un plin care scoate la suprafață, un gol care păstrează în adâncuri), sugerează deopotrivă înaintarea artistei spre zarea la care visează și povestea acestei călătorii. Tot despre călătorie, dar despre o călătorie amintită și mărturisită vorbesc și metalo-plastiile lui Viorel Grigoraș, artistul pe care școala înaltă, facultatea nu l-au oprit să viseze (,,țesea”, ,,picta” la rându-i Valentin Ciucă) la condiția meșterului medieval, care nu contenește să caute sunetul special, muzicalitatea metalului. Școala însă nu poate fi uitată când este temeinică, lecturile, cultura generală, toate converg și se răsfrâng în personalitatea artistului și a creației sale. De aceea, metaloplastiile lui Viorel Grigoraș sunt cadre durabile pentru figuri mitologice, pentru motive vechi, pentru povești ascultate și respuse de artist, îmbogățite cu imaginația lui. Să adăugăm efectul creat de contrastul arămiului, de soare la apus, al lucrărilor lui Viorel Grigoraș, cu albastrul de toate nuanțele al marine-lor Marcelei Larionescu pentru a întregi imaginea unei expoziții gândite și pregătite cu deosebită atenție și bucurie. În care geometrismul sculpturilor lui Ion Maftei are ceva din taina corăbiilor și cuferelor cu aur și diamante captive în adâncul mărilor. Și care, prin lemnul utilizat de artist, se alătură lânii și metalului, pentru a celebra împreună durabilitatea căpătată prin artă de aceste materii de la începuturile istoriei omului. Deoarece avem promisiunea unei cronici plastice a lui Valentin Ciucă, nu-i vom reproduce considerațiile, dar nu vom trece nici peste mărturisirea Domniei Sale că invitația la vernisajul acestei expoziții ,,mă onorează”. Ar mai fi de menționat, spre cinstea breslei și a Sucevei, că publicul a fost destul de numeros și că cei doi artiști prezenți i-au avut alături, de la Rădăuți, Marcela Larionescu, pe mama, Virginia Larionescu, și pe prietena și fosta colegă de facultate, prof. Bogdana Rașcu, și de la Humor, Viorel Grigoraș, pe prietenul Radu Bercea, ca să-i amintim doar pe cei care ne-au părut la fel de emoționați și de bucuroși ca și protagoniștii. Încheiem cu invitația de a vedea neapărat marea adusă la Suceava, în miezul verii, de acești artiști care au călătorit mult până la noi. Prin munți de lemn, prin codri de aramă…