În goana lor după profit, “lemnarii” din comuna Vama distrug sau transformă în mocirlă, după caz, străzi întregi. Dezastrul se produce de câte ori buștenii cumpărați la licitație “pe picior” din pădurile din zonă trebuie duși la locurile de prelucrare, pentru că sunt pur și simplu târâți grămadă în urma unui utilaj, pe străduțe, pe drumul cel mai scurt către gatere.
Pe vreme de îngheț, drumurile se aleg doar cu denivelări, care sunt oarecum suportabile. Zelul îi apucă însă pe lemnari mai ales primăvara și nu îi părăsește nici când plouă, așa că denivelările se transformă în incredibile noroaie și străzile astfel “tratate” arată mai rău ca drumurile forestiere.
Vânătorii de profit nu țin cont nici măcar de faptul că numeroase pensiuni din localitate așteaptă în această perioadă turiști pentru Paști și că i-ar putea pierde definitiv pe cei care trebuie să se înzestreze cu cizme de cauciuc pentru a ajunge la pensiuni sau pentru a se putea plimba pe drumurile turistice din comună. În condițiile în care bugetul comunei nu este prea bogat și pe multe dintre străzile laterale doar în timpul zvârcolirilor electorale mai ajunge câte o remorcă cu piatră să astupe gropile, proprie-tarii de pensiuni sunt siliți să se lupte singuri, de ani în șir, cu nesimțirea unora dintre cei ce exploatează lemn. Protestele localnicilor nu fac însă decât să mute dezastrul de pe o stradă pe alta, iar cele care pierd în final sunt străzile pe care locuiesc bătrâni și oameni simpli, care nu au puterea ori curajul să se ia de piept cu lemnarii și trebuie să se resemneze cu noroiul și să se roage să nu aibă nevoie de pompieri sau de ambulanță, care nu ar putea trece prin gloduri.
Primarul comunei, dl Nicolai Baltag, spune că primăria nu a autorizat niciodată așa ceva și că nici edililor nu le convine să aibă de reparat mereu în urma altora. “Nu am autorizat asemenea operațiune. Nici nu înțeleg de ce nu au tras lemn în iarnă, când se putea lucra fără să se strice drumurile, dacă nu exista alt traseu. Vom verifica și vom aplica sancțiuni celor care se trezesc să folosească domeniul public după cum le vine”, ne-a spus primarul vămean, care nu a precizat însă de ce nu a luat nimeni nicio măsură în ultimii ani, în nicio legislatură, pentru a opri aceste practici curente.
Comuna Vama are 70% din suprafață acoperită cu păduri și este considerată printre cele mai bogate din țară din acest punct de vedere. Implicit, cât timp lemnul se poate încă tăia în voie dacă ai relații unde trebuie, numărul celor care și-au încropit afaceri profitabile din exploatarea și prelucrarea primară a lemnului a crescut în localitate în ultimele decenii. Vămenii au fost bucuroși, pentru că fiecare gater înseamnă și locuri de muncă. Prost plătite, dar și banii cei puțini tot înseamnă ceva.
Comuna Vama este însă și un loc nespus de frumos, liniștit și încă neatins de poluare, în care zeci de localnici și-au pus speranțele în dezvoltarea turismului și au investit tot ce au avut în amenajarea de pensiuni și cabane. Autoritățile locale consideră și ele că turismul este o mare șansă de dezvoltare locală, iar numărul mare de vizitatori a confirmat în ultimii ani că estimările edililor sunt realiste. Pentru ca turiștii să revină mereu într-un loc precum Vama, nu este însă destul ca peisajul să fie frumos, iar localnicii să fie recunoscuți drept primitori și gospodari. Este nevoie să existe și infrastructură. Măcar străzi. Așa cum sunt ele, dar pe care să se poată circula fără “adidași de gumă”…
Comentarii