– Un dicționar… alternativ –
Axiologie. Filosofia valorii, ori – după mine – inteligența de a da Cezarului ce-i aparține: respect, promovare, recunoaștere. Ceea ce mă sperie, ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe fiecare dintre noi – acum, la două decenii de la momentul astral al speranței că vom „alege” altfel – nu constă în tristețea că puternicii zilei nu sunt esențial diferiți de curtea ceaușistă, de metodele ei de promovare și excludere, ci că – spre deosebire de mult criticata epocă apusă (oare?) – azi nimeni nu-și mai bate capul să ridice la suprafața socială o valoare, o competență, o voce calificată tehnic, economic, moral… Mă doare nu răsturnarea criteriilor valorice, ci faptul că selecția consecventă și promovarea valorilor a dispărut… Altfel spus: haideți să înscriem deja în dicționarul de arhaisme reale neologismul desuet „axiologie”.
Baterie. Ca și bărbatul, se termină când îți e lumea mai dragă. Diferența – susțin bățoasele noastre partenere de viață, slujbă, planetă, adică femeile care șofează, (șoferesc?), mă rog, care conduc mașina – este că bateria are și o parte pozitivă. Așa o fi… Așa o fi?
Coincidență. În anul 1913, în Nebraska s-a dat o lege care interzicea sexul oral. Deoarece, printr-o superbă ironie a sorții, ea era al 69-lea act normativ emis în acel an, legea este recunoscută oficial ca „Legea 69”.
Comunicat. O frumușică și blondă – zău, ăsta nu e aici un adjectiv (doar pentru că polițist-adjectiv este titlul unui film românesc la modă?) ci doar un substantiv! – o jună comunicatoare a Poliției m-a derutat (când tocmai eram supus șarmului ei aparent virginal) cu următorul enunț televizat: „Un șofer aflat la volanul unui autocamion în vârstă de 50 de ani a părăsit șoseaua și au decedat amândoi în impactul violent cu un plop de pe marginea șoselei”. Acu, Doamne iartă-mă, chiar că mă indignez – ca vorbitor de limbă maternă – dar și ca unul care fac naveta, pe „serpentine”, la slujbă, zilnic și matinal, când camioane, basculante „preistorice” îți obturează cu fum sufocant, orbitor, parbrizul, dacă ai „bafta” de a te situa în spatele lor… Va să zică, utilajul – bătrân de 50 de ani, un „Steagul Roșu”, probabil – este „criminalul”, fiind încă acceptat pe drumurile noastre. Asta e o realitate tristă, misterul avizării tehnice la români… În vreme ce pe mine mă oprește „rutiera”, ba că n-am ITP, ba că nu mi-am înnoit RCA-ul… Nu vreau, din bun simț civic, să dezvolt „ofsaidul” grosier lingvistic al purtătorilor de cuvânt – de ambe sexe și, ca să rămân onest – nu doar ai Poliției, ci și ai altor instituții. Sunt, majoritatea, frumoși, tineri… Dar și – unii – rigizi, seci, alții inculți, când nu-s de-a dreptul agramați. Desigur, nu-s toți fii, nepoți sau amante ale șefilor, iar efortul întru schimbare la față al oamenilor în albastru merită oricum remarcat și lăudat. Revin la textul oficial de mai sus, întrebând, evident ironic: de fapt cine a murit acolo? Șoferul cu însoțitoarea sa (sper că nu) mai tânără? Șoferul și camionul? Oricum, camionul „mort” va putea fi recuperat – înviat? – fie prin reparare, fie prin dezmembrare. Pe când omul, oamenii, ba… Totuși, blonda polițistă vorbitoare spunea că-s doi morți acolo… Mă rog. (Dedic cu tandru respect acest articol unui discret, calificat și subtil apărător al limbii române. Dar și unui om de o rară – de fapt demult dispărută dintre noi – finețe sufletească, unuia menit să poarte pe umăr acel crin nobiliar pe care doar cei care au mintea limpede, sufletul curat, îl pot întrezări: domnul Ion Nedelea).
Soț. Care e diferența între un soț și un amant? 20 de minute.
Văduv. Un bărbat care „și-a pierdut mințile”. Aserțiunea aparține, evident, unei femei, dar o consemnez aici din fair-play masculin.
Comentarii